Titlul acestui studiu este inspirat din Romani 10:4: „Hristos este sfârşitul Legii.” Mulţi oameni, care au fost învăţaţi să aibă o părere negativă despre Lege, interpretează textul acesta astfel: „Hristos a scos din uz Legea.” Totuşi interpretarea aceasta intră în conflict cu multele texte din Romani şi din alte cărţi ale Noului Testament care susţin valabilitatea permanentă a Legii.
4. Citeşte Romani 9:30 – 10:4. Cum explică Pavel aici că mântuirea este prin credinţă şi nu prin Lege?
În pasajul acesta, ca de altfel peste tot în Epistola către romani, Pavel îşi propune să demonstreze care este adevărata sursă a neprihănirii. Legea este un indicator al neprihănirii, dar nu are puterea de a-i face pe oameni neprihăniţi. De aceea, el aduce în discuţie următorul paradox: neamurile (păgânii), care nu căutau neprihănirea, au primit-o, în vreme ce israeliţii, care căutau să dobândească neprihănirea prin Lege, nu au primit-o. Pavel nu îi exclude pe israeliţi de la neprihănire, după cum nu afirmă nici că toţi păgânii ar fi neprihăniţi. El spune că Legea nu îl face neprihănit pe niciun om, fie el evreu sau păgân.
Mulţi evrei erau sinceri în căutarea lor după neprihănire, însă căutarea lor era inutilă (Romani 10:2). Ei aveau râvnă pentru Dumnezeu, dar încercau să-I slujească după propriile idei. Astfel, ei au luat Legea, care le fusese descoperită de Dumnezeu, şi au făcut din ea o sursă de mântuire. Legea este bună, dar nu poate să mântuiască pe nimeni. Ea nu face pe nimeni neprihănit, ci doar îi descoperă omului păcătoşenia şi îl face conştient de nevoia după neprihănire. De aceea, Pavel declară că Hristos este „sfârşitul” Legii. Hristos nu este sfârşitul Legii în sensul că i-a pus capăt, că a desfiinţat-o, ci în sensul că El este „scopul”, sau „ţinta” ei, Cel către care arată ea. Legea îl conduce pe păcătos la Hristos, care poate să-l mântuiască. Ea le aduce aminte creştinilor că Hristos este neprihănirea noastră (Romani 10:4).
Cei care iau Legea în serios sunt expuşi permanent pericolului legalismului, sunt tentaţi să-şi creeze „o neprihănire a lor înşişi”. Ce putem face pentru a ne feri de acest pericol?