„Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate.” (Iacov 2:10)
Pe pupitrul meu de la biserică păstrez piciorul unui pahar spart. Aceasta pentru a nu uita legile fizicii şi Legea lui Dumnezeu. Predicam în legătură cu textul de astăzi şi doream să ilustrez mesajul lui Iacov că, dacă încalci o poruncă, ajungi să le încalci pe toate. Astfel, am hotărât să iau un ciocan şi să sparg un pahar de sticlă în timpul predicii. O mai făcusem o dată. Dar, pentru că de data aceasta eram în transmisiune directă prin satelit, responsabilul tehnic mi-a sugerat să lipesc paharul pe pupitru cu scotch ca să fiu sigur că nu vor zbura cioburi înspre public. Îmi pare rău, Isaac Newton! Lipind baza paharului, am asigurat o lege a fizicii care a trimis o parte din cioburi drept în faţă, peste primul rând de ascultători!
Totuşi mesajul lui Iacov este adevărat. Dacă strici Legea în orice punct, o vei sparge pe toată. Pe parcursul mai multor ani, am predicat textul acesta pentru a su-blinia importanţa ascultării de porunca a patra („Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti.”), precum şi de celelalte nouă. Însă, la câteva luni după predica în care am spart paharul, am recitit Iacov 2 şi am descoperit, spre surprinderea mea, că exemplele aplicative pe care le asociam cu acest capitol nu atingeau scopul radical urmărit de Iacov. Cu toate că adevărul despre Sabatul zilei a şaptea a lui Dumnezeu este incontestabil biblic, Iacov nu se referă, de fapt, la porunca a patra, ci susţine cu convingere porunca a unsprezecea.
Iacov descrie o adunare în care atât bogatul, cât şi săracul vin să se închine. Dacă bogatul este invitat pe rândul din faţă, iar săracul este așezat pe ultimul rând, „nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele” (Iacov 2:4)? Desigur! „Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”», bine faceţi” (versetul 8). Legea împărătească a lui Dumnezeu (dragostea imparţială faţă de aproapele) cere să-i iubim pe toţi în aceeaşi măsură, indiferent de situaţia materială din viaţa lor.
Dacă nu iubeşti fără părtinire, continuă Iacov, atunci strici Legea împărătească a lui Dumnezeu într-un punct şi, astfel, spargi paharul cu totul! Te rog, observă încă o dată că punctul de spargere pe care îl aminteşte Iacov nu este a patra poruncă, oricât de importantă este ea, ci a unsprezecea: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34). Având în vedere această Lege împărătească, nu crezi că Împăratul de la cruce ne-ar răspunde bucuros astăzi rugăciunii de a ne umple dinainte cu dragostea Sa pentru toţi cei pe care îi vom întâlni?