1. Cum numeşte Geneza relatarea creării cerului şi a pământului? Geneza 2:4
Geneza 1–2:3 este prima descriere a modului în care Dumnezeu a creat lumea noastră. Ea stă la baza tuturor celorlalte adevăruri în care credem noi, creştinii.
Dar descrierea nu se încheie acolo. Începând cu Geneza 2:3 şi până la finalul capitolului, ne sunt oferite mai multe detalii legate în mod special de crearea lui Adam şi a Evei.
Prin urmare, versetul din Geneza 2:4 trebuie luat drept introducere la istoria detaliată a creării lui Adam şi a Evei, un act prezentat pe scurt în Geneza 1:26-29. Unii cercetători moderni susţin că între Geneza 1 şi 2 există o neconcordanţă, dar Moise şi ceilalţi scriitori biblici ar fi surprinşi să audă o astfel de interpretare. Dacă ar fi existat vreo neconcordanţă, Moise nu ar mai fi scris aceste episoade, cel puţin nu unul în continuarea celuilalt. Neconcordanţa nu există în text, ci doar în mintea celor care cred că ea există în text.
2. Citeşte Matei 19:4-6. Ce ne spun afirmaţiile Domnului Isus despre poziţia Sa faţă de adevărul istoric relatat în Geneza 1 şi 2?
Ca răspuns la întrebarea fariseilor despre divorţ, Isus a citat din Geneza 1:27 şi 2:24, arătând astfel că, în viziunea Sa, ambele texte vorbesc despre unul şi acelaşi eveniment istoric: crearea lumii şi a omului. Mai e nevoie de un alt argument mai convingător care să arate că Geneza 1 şi 2 sunt două relatări concordante ale creaţiunii, o doctrină care constituie temelia existenţei noastre şi a scopului pentru care trăim? Noi nu am apărut la întâmplare pe această planetă, nu am apărut în urma unei fericite suprapuneri de condiţii favorabile; noi suntem fiinţe create după chipul lui Dumnezeu, iar relatarea creaţiunii din Geneza 1 şi 2 este revelaţia specială a lui Dumnezeu cu privire la originile noastre.
Citeşte Geneza 2. Cum ne ajută acest capitol să înţelegem mai bine ce înseamnă a fi om, a purta chipul lui Dumnezeu şi a beneficia de puterea de a alege liber?