Îţi aminteşti de criza cu care s-a confruntat Avraam când a trebuit să hotărască, împreună cu nepotul său Lot, cum să împartă teritoriul în care locuiau? (Vezi Geneza 13,8.9.) Având în vedere faptul că Dumnezeu făgăduise să facă din urmaşii lui un mare popor, care ar fi putut să fie justificarea lui Avraam pentru a lua ce era mai bun pentru el? În loc de aceasta, Avraam i-a îngăduit lui Lot să aleagă primul.
3. În ce fel gestul acesta reprezintă o caracteristică a blândeţii?
Aproape toţi cunoaştem istoria lui Iosif, care a fost vândut de fraţii lui ca sclav în Egipt. Reciteşte pasajul biblic în care este relatată ocazia venirii acestora la el, care acum era al doilea în conducerea Egiptului, ca să-l implore să le dea voie să cumpere hrană (Geneza 45).
4. În ce fel Geneza 50,20 este un exemplu în ceea ce priveşte concepţia despre lume şi viaţă a celor care sunt blânzi?
David fusese uns ca viitor rege al lui Israel, dar regele Saul a dezvoltat o invidie nebunească împotriva lui şi ani de zile l-a urmărit cu intenţia de a-l omorî. În două ocazii, David a avut posibilitatea să-l ucidă pe Saul (1 Sam. 24,3-7; 26,7-12). Dacă David nu ar fi fost blând şi smerit, ce argumente şi-ar fi putut găsi pentru a se simţi îndreptăţit să-l ucidă pe Saul?
5. De ce ne este atât de uşor să folosim o scuză spirituală pentru a face ceva care este în interesul nostru?
În Numeri 12,3, Moise este descris ca fiind cel mai blând om din vremea lui. Şi totuşi, acţiunile lui hotărâte nu par a se potrivi cu concepţia populară despre blândeţe. El i-a cerut lui Faraon, cu putere şi fermitate, să-l lase pe Israel să plece, iar cererea lui a fost urmată de acţiune. Când israeliţii s-au închinat la viţelul de aur, el „s-a aprins de mânie”, a luat viţelul pe care aceştia îl făcuseră şi l-a ars în foc, l-a prefăcut în cenuşă şi i-a obligat să o bea (Exod 32,19.20).
6. Cum trebuie să înţelegem blândeţea lui Moise?