„Isus, plin de Duhul Sfânt…, a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de Diavolul timp de patruzeci de zile” (Luca 4:1,2). Născut pentru o misiune rânduită de Dumnezeu, autorizat pentru această lu- crare la botez, înzestrat cu puterea Duhului Sfânt, Isus Hristos S-a re- tras în pustie pentru a medita la misiunea care Îi stătea în faţă.
Ispitirea din pustie a fost o bătălie importantă în cadrul marii lupte dintre Hristos şi Satana declanşate odată cu răzvrătirea lui Lucifer în cer. După patruzeci de zile de post, când Mântuitorul era slăbit, când calea din faţa Lui părea sumbră şi istovitoare, Satana a preluat perso- nal atacul împotriva Sa. „Satana a înţeles că trebuia ori să învingă, ori să fie învins. Mizele conflictului aveau implicaţii prea mari pentru ca lupta să fie lăsată în seama îngerilor complici. El trebuia să conducă lupta personal.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 116
- 1. Care a fost prima ispită cu care a venit Satana? Ce ne spune intenția pe care o are Satana aici despre ceea ce a încercat el să facă în cer? Luca 4:3
Nu pâinea este obiectul principal de dispută aici. Cu siguranţă că, după patruzeci de zile de post, Mântuitorul era flămând, însă Satana foloseşte această împrejurare ca momeală. El ştia că Isus era Creatorul universului. Ştia că, pentru Acela care crease universul din nimic, transformarea pietrei în pâine nu era un lucru dificil. Problema-cheie se găseşte în primele cuvinte cu care începe ispita: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu…” Cu numai patruzeci de zile în urmă, un glas din cer recu- noscuse că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Avea El să Se îndoiască acum de asigurarea aceasta? Punerea la îndoială a Cuvântului lui Dumnezeu este primul pas către cedarea în faţa ispitei. În cer, Satana a contestat autoritatea lui Isus şi, în acest caz, procedează la fel, doar că recurge la o metodă mai subtilă.
Cum îţi poţi forma obiceiul de a nu ceda atunci când Satana te ispi- teşte să pui la îndoială făgăduinţele lui Dumnezeu?