În multe state ale lumii, există legi care le impun cetăţenilor străini stabiliţi pe teritoriul lor să renunţe la jurământul de credinţă faţă de patria natală pentru a dobândi cetăţenie în noul stat. Există şi state care le permit străinilor să deţină dublă cetăţenie, adică să rostească un jurământ de credinţă faţă de ambele ţări.
Din punct de vedere spiritual, nu există posibilitatea de a avea dublă cetăţenie. Suntem fie de o parte a marii lupte, fie de cealaltă. Conflictul dintre împărăţia răului şi împărăţia binelui durează de milenii şi nimeni nu poate fi loial ambelor împărăţii deodată. Fiecare om trebuie să decidă căreia să-i jure credinţă.
2. Citeşte 1 Petru 2:11; Evrei 11:13; Efeseni 2:12; Coloseni 1:13; Deuteronomul 30:19 şi Matei 6:24. Ce argumente găsim aici că starea de „dublă cetăţenie” este imposibilă în cadrul conflictului dintre Hristos şi Satana?
3.Ce rol are păzirea Legii în dovedirea cetăţeniei noastre? Apocalipsa 14:12
Oamenii care iau hotărârea de a-L urma pe Hristos aleg, în felul acesta, să facă parte din poporul Său şi să iasă din împărăţia Diavolului. Drept urmare, ei vor asculta de regulile, legile şi poruncile lui Dumnezeu, şi nu de cele ale Diavolului. Însă nu toată lumea este încântată de această schimbare în bine. Satana se va strădui să-i recâştige de partea lui, iar unii oameni se vor simţi deranjaţi de prezenţa în mijlocul lor a acestor „străini şi călători”. În ciuda acestor obstacole, Dumnezeu are un popor devotat Lui, şi nu „stăpânitorului lumii acesteia” (Ioan 12:31).
Străinii care trăiesc în mijlocul nostru sunt foarte uşor de remarcat. Prin ce ar trebui să ne facem remarcaţi în această lume noi, adventiştii de ziua a şaptea? Suntem uşor de remarcat?