„[Legea] ne descoperă păcatul, ne face să simţim nevoia după Hristos şi să alergăm la El pentru a primi iertarea şi pacea, prin pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă în Domnul nostru Isus Hristos. (…)Cele Zece Porunci nu trebuie să fie privite atât de mult din perspectiva interdicţiilor, cât din perspectiva milei. Interdicţiile sunt garanţia sigură a fericirii care vine prin ascultare. Când este primită prin
Hristos, Legea lucrează în noi curăţia caracterului, care ne va aduce bucurie de-a lungul veacurilor veşniciei. Pentru cel ascultător, ea este un zid de apărare. Noi vedem în ea bunătatea lui Dumnezeu care, prin faptul că le descoperă oamenilor principiile neschimbătoare ale neprihănirii, caută să-i apere de relele care vin ca urmare a nelegiuirii.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 234, 235
Întrebări pentru discuţie
1. Discutaţi în cadrul grupei despre minunata speranţă pe care o găsim în Galateni 3:21. Prin ce cuvinte este prezentată aici Evanghelia harului? Prin ce cuvinte este combătut legalismul?
2. Viaţa evlavioasă nu este opţională pentru cei care se numesc copii ai lui Dumnezeu. Mulţi oameni, bine intenţionaţi de altfel, subliniază nevoia noastră de a ajunge la „desăvârşire” pentru a intra în Împărăţia cerului. Din nefericire, ei susţin că autosuficienţa este cheia spre mântuire şi ignoră realitatea naturii umane păcătoase. Adevărul este că oamenii sunt nevoiţi să trăiască având anumite înclinaţii spre păcat, pe care le-au moştenit, şi sunt permanent asaltaţi de ispite. Adepţii concepţiei amintite mai sus consideră că faptele constituie barometrul mântuirii lor. Privind spre ei înșiși, se descurajează. Căci cine dintre noi se poate ridica vreodată la înălţimea sfinţeniei lui Dumnezeu şi a standardelor Legii Sale? Ce putem face pentru a duce o viaţă de evlavie şi credincioşie, fără să ajungem să ne punem speranţa mântuirii în altceva decât în neprihănirea lui Hristos?
3. Care este scopul Legii?