Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine. (Ioan 17:20)
Căderea în păcat a fost marcată de câteva evenimente importante. Biblia spune că prima relaţie ruptă în urma păcatului a fost cea cu Dumnezeu. Omul s-a ascuns. Motivul a fost frica – un sentiment necunoscut înainte de căderea în păcat. Astfel, s-a rupt echilibrul interior, siguranţa, relaţia omului cu sine. Cea de-a treia legătură ruptă a fost relaţia cu ceilalţi. Povara vinei a fost aruncată asupra celuilalt. Incapacitatea de a accepta responsabilitatea propriilor acţiuni este un rezultat al păcatului.
Astfel, în condiţiile unei lumi ieşite din matcă, zguduită de cutremure din ce în ce mai mari, devastată de uragane şi valuri uriaşe, îngrozită de boli fără vindecare, stăpânită de frică şi de o ură nestăvilită, „marele amăgitor îi va convinge pe oameni că aceia care Îi slujesc lui Dumnezeu provoacă toate aceste rele. (…) Se va spune că oamenii Îl insultă pe Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical şi că acest păcat a adus calamităţile, care nu vor înceta până când nu se va impune cu stricteţe păzirea duminicii. De asemenea, se va spune că aceia care susţin cerinţele poruncii a patra, subminând astfel respectul faţă de duminică, sunt de fapt cei care aduc necazuri asupra semenilor, împiedicând reintrarea lor în graţia divină şi revenirea la prosperitatea materială.” (TV, p. 485, 486)
Istoria este o lecţie din care se pare că nimeni nu învaţă nimic. Aceste evenimente au fost, sunt şi vor mai fi. Încercarea de a arunca povara responsabilităţii unor evenimente catastrofice asupra unor oameni nevinovaţi nu este un lucru nou. În Europa Evului Mediu, vânătoarea de „vrăjitoare” declarate vinovate de ciuma neagră a dus la arderea pe rug a mii de femei nevinovate. Pentru diferite epidemii şi războaie, au fost declaraţi vinovaţi valdenzii, husiţii, protestanţii etc. De aceea viitorul nu va aduce nimic nou.
Pentru cei care vor să-I rămână loiali lui Dumnezeu, asigurarea că El va purta de grijă este cea mai caldă mângâiere şi siguranţă.
Asia Bibi este o creştină din Pakistan care a fost condamnată la moarte prin spânzurare, fiind acuzată pe nedrept de blasfemie împotriva profetului Mahomed. Papa Benedict al XVI-lea şi o serie de organizaţii pentru drepturile omului au lansat apeluri pentru eliberarea femeii.
Lucian Floricel, pastor, secretarul Conferinţei Muntenia