Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. (Matei 24:14)
Puteţi să-mi spuneţi Unchiul Israel. Tragedia veacurilor este cartea care mi-a atins viaţa încă din copilărie. Provin dintr-o familie numeroasă, cu nouăsprezece copii. Tatăl meu era poligam. Mama mea, Alexandria, era cea mai tânără dintre cele trei soţii. Sunt singurul copil din familie care a avut posibilitatea de a termina cursurile liceale.
Când eram mic, în casa noastră exista o singură carte. Eu nu ştiam să citesc, dar două imagini din ea mi s-au întipărit adânc în minte: o imagine înfăţişa nişte îngeri care zburau deasupra unui oraş, iar cealaltă înfăţişa nişte lei care atacau un grup de oameni. Nu îmi amintesc ca vreunul dintre membrii familiei mele să fi citit această carte. Totuşi eu am iubit-o mult. De fiecare dată când mă uitam la imagini, inima mea era profund impresionată. Mi-am dat seama atunci că Dumnezeu îmi vorbea prin ea. Încă de la vârsta aceea, m-am simţit chemat să fiu pastor.
Nimeni din familie nu era adventist şi nici eu. Însă, la vârsta de şaptesprezece ani, m-am alăturat Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Ulterior, am devenit pastor, chemare pe care o primisem prin cartea aceea specială. După multe căutări, am reuşit să găsesc ediţia aceea a cărţii în casa unui membru adventist şi, pentru prima dată, am citit titlul: Olutalo Olunene (în dialectul luganda), adică Tragedia veacurilor.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această carte şi pentru puterea din mesajul ei tăcut, care a lucrat în inima mea şi m-a convins să merg pe calea Sa. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!
Dr. Israel M. Kafeero, directorul Departamentelor Copii, Tineret şi Capelanie, Uniunea Uganda