În Vechiul Testament, credincioşii aduceau jertfe cu ocazia anumitor sărbători şi în diferite circumstanţe ale vieţii. Ei puteau aduce înaintea Domnului diferite lucruri, cum ar fi mâncare sau băuturi, dar şi animale. Sacrificarea unor animale reprezintă cel mai vechi element al serviciului din sanctuar şi, împreună cu slujba preoţească, formează centrul sistemului religios israelit. Viaţa religioasă era de neconceput fără jertfe.
2. Ce tipuri de jertfe sunt prezentate în următoarele pasaje? Exodul 12:21-27; 25:2-7; Leviticul 2:1-3; 4:27-31.
Dumnezeu a stabilit sistemul jertfelor pentru ca oamenii credincioşi să poată intra într-o relaţie apropiată cu El. Iată de ce jertfele puteau fi aduse într-o diversitate de situaţii: când cineva dorea să-şi exprime recunoştinţa, când avea o bucurie, când era o sărbătoare, când dorea să ofere un dar, când dorea să obţină iertare, când dorea să-şi exprime pocăinţa ori consacrarea sau când dorea să repare o daună.
Printre cele mai importante tipuri de jertfe se numărau arderea-de-tot (Leviticul 1) şi jertfa de mâncare (Leviticul 2), dar şi jertfa de mulţumire, sau de pace, cum este tradusă în unele versiuni (Leviticul 3), jertfa pentru ispăşire, sau pentru curăţirea păcatului (Leviticul 4), şi jertfa pentru vină, sau pentru repararea unei pagube (Leviticul 5:14 – 6:7).
Primele trei erau jertfe de bunăvoie şi aveau scopul de a-i aminti dătătorului că Îi aparţinea Domnului cu tot ceea ce era şi avea. Arderea-de-tot simbolizează consacrarea totală a dătătorului. Jertfa de mâncare reprezintă consacrarea posesiunilor materiale – alimente, animale etc. Jertfa de mulţumire este singura din care dătătorul primea o parte pentru a o consuma personal.
Ultimele două tipuri de jertfă erau obligatorii. Ele îi aminteau poporului că faptele rele, chiar dacă au consecinţe, pot fi reparate. Jertfa de curăţire, denumită adesea şi „jertfă pentru păcat” sau „jertfă pentru ispăşire”, era adusă după întinarea prin călcarea legii ceremoniale, când omul devenea conştient de o întinare morală survenită ca urmare a unui păcat.
Multitudinea cazurilor în care puteau fi aduse jertfe ne arată că fiecare aspect al vieţii noastre trebuie să fie sub controlul lui Dumnezeu. Cum ne putem forma obiceiul de a-I preda Lui tot ce avem şi ce suntem? Ce se întâmplă dacă nu facem aşa?