3. De ce mustră Domnul Isus cu atâta asprime biserica Laodiceea? Ce înseamnă să fii căldicel? Ce alte cuvinte ar fi putut folosi în loc de „căldicel”? Apocalipsa 3:15,16
În comentariul său asupra acestui pasaj biblic, Ellen G. White notează: „Mesajul către biserica din Laodiceea li se aplică în modul cel mai categoric acelora a căror experienţă religioasă este insipidă, care nu dau o mărturie hotărâtă în favoarea adevărului.” – CBAZŞ, vol. 7, p. 962. Afirmaţia aceasta este interesantă. Experienţa religioasă insipidă este o experienţă lipsită de viaţă. Pe dinafară, pare a fi autentic creştină, însă interiorul lasă de dorit. Forma exterioară este prezentă, dar lipseşte puterea interioară. Laodiceenii nu sunt nici eretici, nici nişte fanatici plini de zel; problema lor este indiferenţa. Ei dau impresia de oameni buni. În cuvintele lui
Pavel, ei au „o formă de evlavie”, dar îi tăgăduiesc puterea (2 Timotei 3:5). Despre această categorie de oameni, Domnul Isus spunea: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15:8).
4. De ce îi mustră Dumnezeu pe copiii Lui? Evrei 12:7-11; Iov 5:17-19; Psalmii 94:12; Proverbele 29:15,17.
Domnul îi iubeşte pe copiii Lui prea mult ca să-i lase să meargă pe calea spre pierzare. El face tot ce este necesar pentru a reaprinde în sufletul lor flacăra vieţii spirituale. Mustrarea Sa este aspră, fiindcă dragostea Sa este puternică. El ne ceartă doar pentru că doreşte mult să ne vindece. Profetul Osea ne transmite această idee în cuvintele apelului său la pocăinţă: „Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile” (Osea 6:1).
Te-a trecut vreodată Dumnezeu prin experienţe dureroase, stânjenitoare chiar, pentru a te smeri şi a te aduce mai aproape de El? Ce lecţii învăţate atunci te feresc să mai treci prin astfel de experienţe?