Împărţirea Canaanului

BIBLIA LA RAND: NUMERI 17 – 19

Iosua a bătut astfel toată ţara, muntele, partea de miazăzi, câmpia şi costişele, şi a bătut pe toţi împăraţii… cum poruncise Domnul, Dumnezeul lui Israel… Iosua a luat, în acelaşi timp, pe toţi împăraţii aceia şi ţara lor, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. (Iosua 10,40.42)

Deşi puterea le-a fost zdrobită, canaaniţii nu au fost alungaţi cu totul. Dar Iosua nu avea să continue cucerirea ţării. Era acum de datoria fiecărei seminţii să îşi ia în stăpânire moştenirea. Dacă israeliţii ar fi rămas credincioşi, Domnul i-ar fi alungat pe vrăjmaşii lor. Regiunea în care avea să se aşeze fiecare seminţie trebuia stabilită prin tragere la sorţi. Doar leviţii, care lucrau la sanctuar, nu au fost puşi la socoteală în această împărţire a pământului. Ei au primit ca moştenire patruzeci şi opt de cetăţi în diferite locuri din ţară. Înainte de împărţire, Caleb, la vârsta de optzeci şi cinci de ani, care prezentant al seminţiei lui, a cerut Hebronul – un ţinut care nu fusese cucerit încă. În Hebron locuiau anachimii – uriaşii de care se speriaseră cele zece iscoade cu patruzeci de ani în urmă. Caleb dorea să dea un exemplu care să-L onoreze pe Dumnezeu şi care să le inspire curaj celorlalte seminţii.

Un gând inspirat: „Înţelepciunea de care au dat dovadă rubeniţii şi cei ce erau cu ei este vrednică de imitat. În timp ce căutau să susţină cu sinceritate cauza adevăratei religii, ei au fost osândiţi pe nedrept şi mustraţi cu asprime; cu toate acestea, nu au manifestat resentimente. Cu amabilitate şi cu răbdare, au ascultat învinuirile fraţilor lor înainte de a căuta să se apere, iar după aceea şi-au explicat motivele şi şi-au arătat nevinovăţia. În felul acesta, a fost înlăturată în linişte situaţia care ar fi putut să atragă după sine stări atât de rele.

Aceia care au dreptate pot rămâne liniştiţi şi cumpăniţi chiar şi atunci când sunt acuzaţi pe nedrept. Dumnezeu cunoaşte toate câte sunt greşit înţelese de oameni şi rău expuse; noi putem să încredinţăm cu deplină linişte cazul nostru în mâinile Lui.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 520)

Mesajul zilei: Domnul mai caută încă oameni care, asemenea lui Caleb şi rubeniţilor, să mărturisească despre puterea Sa care le susţine curajul şi credinţa autentică. Îl las eu pe Dumnezeu să lucreze prin mine?