Călătoria în jurul Edomului

BIBLIA LA RAND: LEVITIC 17 – 19

Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară. (Ioan 6,37)

La finalul călătoriei lor prin pustie, israeliţii se aflau iarăşi la Cades.De aici, drumul cel mai uşor şi cel mai scurt până în Canaan era cel care trecea prin Edom. Dacă israeliţii ar fi ascultat continuu de Domnul de la plecarea lor din Egipt, toate popoarele din jur s-ar fi temut de prezenţa lor. Însă temerile acestora s-au risipit din cauza faptelor israeliţilor şi îndeosebi din cauza războiul lor nesăbuit cu amaleciţii. Edomiţii au refuzat să-i lase să treacă prin ţinutul lor, fiindcă nu se mai temeau de puterea lor misterioasă. De aceea, Israel s-a îndreptat spre sud, trecând iar prin aceeaşi regiune cu care se obişnuise ani de zile, şi a ajuns la Sinai (sau muntele Horeb). Acolo a fost îngropat Aaron, care nu a avut parte să vadă Ţara Făgăduinţei atât de mult aşteptată. Israeliţii au uitat şi de data aceasta felul în care Domnul i-a condus de la trecerea Mării Roşii până acolo. Din cauza necredinţei lor, Dumnezeu Şi-a retras protecţia şi au fost muşcaţi de şerpii veninoşi care trăiau în deşert. În scurt timp, aproape în fiecare cort era cel puţin o persoană decedată sau muribundă.

Acum, cu umilinţă, poporul i-a cerut lui Moise să Îl roage pe Domnul pentru ocrotire. Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă un şarpe din aramă şi a declarat că toţi cei care aveau să privească la el cu credinţă aveau să se vindece. Israeliţii erau conştienţi de faptul că puterea vindecătoare venea de la Dumnezeu, dar mulţi dintre ei tot se mai plângeau de situaţia în care se aflau.

Un gând inspirat: „Mulţi nu vor să-L primească pe Domnul Hristos până nu li se lămureşte toată taina Planului de Mântuire. […] Mulţi rătăcesc prin labirintul filozofiei, pentru a căuta temeiuri şi dovezi pe care niciodată nu le vor afla, în timp ce leapădă dovezile pe care Dumnezeu a avut plăcerea să le dea. […] Dumnezeu nu va da niciodată la o parte orice motiv de îndoială. El dă dovezi îndestulătoare pe care să ne putem sprijini credinţa şi, dacă nu le primim pe acestea, sufletul rămâne în întuneric.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 432)

Mesajul zilei: Cei care sunt gata să privească la Dumnezeu cu credinţă, încrezându-se în El chiar şi atunci când nu le sunt clare toate lucrurile, vor primi viaţa veşnică pe care a promis-o El.