Fiul nu poate face nimic de la Sine. (Ioan 5:19)Eu nu umblu după slava care vine de la oameni. (Ioan 5:41)
[Eu] n-am venit de la Mine Însumi. (Ioan 8:42)
Mai devreme sau mai târziu, căutarea slavei personale ne va distruge, la fel cum s-a întâmplat și în cazul lui Lucifer, care și-a pierdut poziţia în cer. Domnul Hristos a trăit în întregime spre a-I aduce slavă Tatălui Său, și nu Sieși. Şi, spre deosebire de noi, El chiar avea toate motivele să Se înalţe. El era Dumnezeu. Era singurul om desăvârșit care a trăit vreodată pe pământ. Lucifer a spus însă: „Îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu” (Isaia 14:13). Tot în acest punct au căzut și Adam și Eva, când au crezut minciuna Diavolului: „Veţi fi ca Dumnezeu.” De atunci încoace, omul a tot încercat să trăiască pentru sine și să-și asume o independenţă imposibilă.
Când studiem viaţa Domnului Hristos, înţelegem de ce căutarea după înălţare de sine, după gloria personală este atât de primejdioasă. Viaţa și moartea Sa reprezintă cea mai profundă revelaţie, dar și mustrarea cea mai usturătoare adusă mândriei și înălţării de sine. Cei care încearcă să stea înaintea lui Dumnezeu aroganţi, lăudându-se cu propria lor bunătate, cu capacităţile lor și cu părerea lor bună despre sine, nu au cum să găsească neprihănirea aceea care vine prin credinţă, care Îi dă toată slava lui Dumnezeu și care aruncă slava omului în ţărână. Mesajul final „temeţi-vă de Dumnezeu și daţi-I slavă” este menit să denunţe mândria care aduce despărţire între membrii familiei, între colegii de serviciu, între profesori, între elevi și între creștini.
Pasiunea pentru studiu, pentru erudiţie, pentru o poziţie, pentru un statut poate fi într-adevăr plină de mândrie și profund egoistă. Educaţia creștină auten- tică nu are la bază o programă școlară ce urmărește formarea unei păreri înalte despre sine, a superiorităţii personale, și nici o religie care tinde ca, prin dobândirea de noi și noi virtuţi, de noi și noi cunoștinţe, să ne facă să ne simţim superiori. Educaţia creștină nu vine să substituie dependenţa personală de Isus Hristos. Ea ne oferă cadrul dinamic în care să-I dăm slavă lui Dumnezeu, și nu nouă înșine.