Nimeni nu se face singur ucenic. Noi devenim ucenici când răspun- dem chemării Domnului Isus. Luca spune că Domnul Isus îi chemase deja la ucenicie pe pescarii Petru, Andrei, Ioan şi Iacov (Luca 5:11) şi pe vameşul Levi Matei (vers. 27-32). Apoi plasează alegerea celor doi- sprezece într-un loc strategic: imediat după relatarea despre vindeca- rea omului cu mâna uscată în ziua de Sabat (Luca 6:6-11), motiv pen- tru care fariseii au pus la cale prinderea lui Isus. Domnul a ştiut că era timpul să-Şi consolideze lucrarea şi să formeze o echipă de lucrători instruiţi şi pregătiţi pentru a o continua.
- 1. Ce spune Luca despre scopul chemării ucenicilor? Luca 6:12-16; 9:1-6.
În mulţimile care Îl urmau pe Hristos erau mulţi ucenici – oameni care Îl urmau cum îşi urmează elevii învăţătorul. Totuşi misiunea Sa nu era doar de a da învăţătură, ci şi de a forma o biserică, o comunitate a celor răscumpăraţi care aveau să ducă solia mântuirii până la marginile pământului. Pentru aceasta, El a chemat mai mulţi ucenici şi „a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli” (Luca 6:13).
„Apostol” înseamnă „trimis”, „însărcinat cu un mesaj special pentru un scop special”. Luca utilizează acest cuvânt de şase ori în Evanghelie şi de peste douăzeci şi cinci de ori în Faptele apostolilor (Matei şi Marcu îl folosesc numai o singură dată).
Cei doisprezece nu au fost aleşi datorită educaţiei sau situaţiei lor economice, datorită statutului lor social sau moralităţii lor. Nu au avut merite personal care să-i recomande. Erau oameni obişnuiţi, cu ocu- paţii obişnuite: pescari, vameşi, un zelot, un sceptic. A fost primit şi un om care avea să devină trădător.
„Dumnezeu îi ia pe oameni aşa cum sunt, cu elementele omeneşti ale caracterului lor, şi, dacă vor să fie disciplinaţi şi învăţaţi, El îi in- struieşte pentru slujire. Ei nu sunt aleşi fiindcă sunt desăvârşiţi, ci în ciuda nedesăvârşirilor lor, pentru ca, prin cunoaşterea şi practicarea adevărului, prin harul lui Hristos, să poată fi transformaţi după chipul Său.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 294
Niciunul dintre noi nu este desăvârşit! Toţi suntem în procesul de creştere (unii cresc mai repede, alţii mai încet!). Cum putem învăţa să cooperăm şi să-i acceptăm pe ceilalţi aşa cum sunt?