„Nimeni să nu prezinte ideea că omul are de făcut doar puţin sau nu are de făcut nimic în marea lucrare a biruinţei, deoarece Dumnezeu nu face nimic pentru om fără cooperarea acestuia. Nici să nu spună că, după ce ai făcut tot ce ai putut să faci singur, Isus te va ajuta. Domnul Hristos a zis: «Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic» (Ioan 15:5). De la început şi până la sfârşit, omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu. Dacă Duhul Sfânt nu va lucra asupra inimii, ne vom împiedica şi vom cădea la fiecare pas. Fără conlucrarea cu Hristos, eforturile omului nu înseamnă nimic, dar conlucrarea cu Hristos înseamnă biruinţă. […] Nimeni să nu-i transmită cuiva impresia că omul are de făcut doar puţin sau că nu are de făcut nimic, ci mai degrabă să-i înveţe pe ceilalţi că omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu ca să poată avea succes în lucrarea biruinţei.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 381
„Orice ascultare adevărată vine din inimă. Hristos a lucrat în felul acesta. Şi, dacă noi consimţim, El Se va identifica în aşa măsură cu gândurile şi cu ţintele noastre, încât va lega inima şi mintea noastră cu voinţa Sa, astfel că, atunci când ascultăm de El, vom împlini chiar dorinţele noastre. Voinţa înnobilată şi sfinţită îşi va găsi cea mai mare plăcere în a-I sluji. Când Îl cunoaştem pe Dumnezeu aşa cum avem privilegiul să-L cunoaştem, viaţa noastră va fi o viaţă de continuă ascultare. Prin aprecierea caracterului lui Hristos, prin comuniunea cu Dumnezeu, păcatul va ajunge pentru noi ceva odios.” – Idem, Hristos, Lumina lumii, p. 668
Întrebări pentru discuţie
1. În viaţa creştină, creşterea are loc când cerem împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu prin credinţă, cu convingerea că El va face exact aşa cum a spus. Ce făgăduinţe găsim în 1 Ioan 1:7-9; Filipeni 4:13; Iacov 1:5-8 şi Romani 8:31-39? Cum te poţi deprinde să crezi în ele? Ce decizii poţi lua pentru ca ele să devină o realitate în viaţa ta?
2. Meditează mai mult la ideea de a ne duce mântuirea până la capăt „cu frică şi cutremur”. În cadrul grupei, discutaţi despre semnificaţia ei, în special din punctul de vedere al mântuirii numai prin credinţă. De ce sau de cine să ne fie frică? De ce trebuie să ne cutremurăm?
3. Care a fost ultima ocazie în care I-ai făcut lui Dumnezeu o promisiune şi, la fel ca Petru, nu ai reuşit să îţi respecţi cuvântul dat deşi ai fost sincer? Ce ai învăţat din această experienţă? Ce principii biblice ne ajută să obţinem biruinţele care ne-au fost promise?