Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:16)
Isus declară despre Sine că este Mesia, Hristos. Ucenicii declară acelaşi lucru prin cuvintele lui Petru. Am crede că cele două părţi vorbesc aceeaşi limbă, au în minte acelaşi concept despre Mesia. Şi totuşi viziunile sunt absolut opuse.
La răspunsul lui Petru, Isus îl fericeşte. Apoi, începe să le descrie mai pe larg ucenicilor modul în care ştie El că trebuie să fie Hristos. Le vorbeşte despre suferinţele care Îl aşteaptă, despre moartea şi învierea Lui. Pus în faţa unei astfel de viziuni mesianice, Petru Îl trage deoparte şi Îl mustră. Traducerea în engleza contemporană foloseşte expresia: „Îi spune să nu mai vorbească aşa.” Ştim cu toţii replica dură pe care i-o dă Hristos: „Gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor” (Matei 16:23).
Ce s-a întâmplat în tot acest răstimp? Petru a lăsat ca gândurile lui
Dumnezeu să fie înăbuşite de gânduri omeneşti. „Nu rareori, mintea oamenilor şi chiar a slujitorilor lui Dumnezeu este atât de orbită de păreri, de tradiţii şi de învăţături omeneşti false, încât nu sunt în stare să înţeleagă decât în parte lucrurile mari pe care El le-a dezvăluit în Cuvântul Său.” (TV, p. 283)
Îl compătimim pe Petru. Îi compătimim pe evrei pentru modul distorsionat în care priveau venirea lui Mesia. Însă este oare imposibil ca acest lucru să ni se întâmple şi nouă? În definitiv, şi noi Îl aşteptăm pe Mesia. Şi noi avem profeţii pe care ne bazăm speranţa. La urma urmei, pionierii au trecut şi ei prin această experienţă. Suntem noi mai feriţi de acest pericol?
Este cert faptul că Hristos vine. M-aş feri însă de fixarea unor detalii, a unei cronologii precise, a unor evenimente pe care le credem bătute în cuie. Toate aceste amănunte au adus dezamăgire. Să nu credem că Satana îi va lăsa în pace pe aşteptătorii revenirii şi că nu-şi va da toată silinţa să le umple mintea cu „gânduri de-ale oamenilor”! Să ne rugăm astăzi ca Dumnezeu să ne dea gândurile Lui şi să ne ferească de capcana unor păreri, tradiţii sau învăţături omeneşti!
Pe 22 octombrie 1844, cea mai mare mişcare de aşteptare a revenirii lui Hristos a sfârşit într-o dezamăgire cruntă, cauzată de o eroare de interpretare a profeţiilor.
Cristinel Sava, redactor, Editura Viaţă şi Sănătate