3. Citeşte Amos 5:23,24; Osea 6:6; Matei 9:13; Psalmii 51:17. Ce principiu putem desprinde din aceste texte? Cum îl putem aplica la viaţa noastră spirituală? Ne facem şi noi vinovaţi de nerespectarea lui? (Ţine cont că omul este înclinat să se autoamăgească în această privinţă.)Cartea lui Amos îndreaptă atenţia asupra nedreptăţii, a cruzimii şi a neomeniei mai mult decât majoritatea cărţilor Bibliei. Totodată, ea ne dezvăluie şi perspectiva divină asupra acestor practici. Amos le spunea oamenilor că Dumnezeu dispreţuieşte ritualurile goale, îndeplinite cu un formalism rece, şi îi îndemna să se schimbe. Domnul nu era satisfăcut de formele de închinare exterioară, lipsite de substanţă şi venite din partea unor oameni care îi asupreau pe semenii lor de dragul câştigului personal. Viaţa lor arăta că în realitate ei nu înţelegeau ce înseamnă să fii un urmaş al lui Iehova; ei interpretau complet greşit sensul profund al Legii Sale.
Dumnezeu a respins ritualurile lor religioase, pentru că ele nu izvorau dintr-o viaţă de credinţă. Punctul culminant al mesajului lui Amos este porunca de a-L căuta pe Domnul şi a trăi. Nevoia de a-L căuta pe Domnul
este aşezată în opoziţie cu pelerinajele la centrele religioase renumite din Betel, Ghilgal şi Beer-Şeba (Amos 5:5), trei cetăţi în care existau temple ce urmau să fie distruse.
Ceea ce aştepta Dumnezeu de la israeliţi era ca în ţară să existe dreptate şi neprihănire. Porunca de a-L căuta pe Domnul este similară cu porunca de a căuta binele. Dumnezeu îi chema pe israeliţi să se distanţeze de practicile rele şi de formalismul religios şi să lase ca dreptatea să se reverse ca o apă curgătoare şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată. Dreptatea se referă la stabilirea a ceea ce este corect înaintea lui Dumnezeu, iar neprihănirea, la calitatea vieţii trăite în relaţie cu El şi cu semenii. În aceste versete ne este înfăţişat un popor din a cărui religie nu mai rămăseseră decât formele şi ritualurile, fără acea schimbare a inimii care trebuie să însoţească religia adevărată (vezi Deuteronomul 10:16).