Geneza 2:7 declară că Dumnezeu l-a creat personal pe Adam şi că Adam este o fiinţă morală înzestrată cu inteligenţă, şi nu un animal. Deşi textul nu specifică acest lucru, ne putem imagina că Dumnezeu a modelat ţărâna cu mâinile Sale, dându-i forma şi dimensiunile dorite. Poate că unii dintre noi nu pot accepta ideea ca Suveranul universului să Se aplece şi să-Şi murdărească mâinile cu ţărână pentru a-l crea pe om, dar Biblia ne descoperă că El este foarte apropiat de fiinţele pe care le-a creat. În Scriptură sunt consemnate multe ocazii în care Dumnezeu interacţionează bucuros cu lumea materială. Exodul 32:15,16, Luca 4:40 şi Ioan 9:6 ar fi numai câteva exemple în acest sens. Întruparea Domnului Hristos, decizia Sa de a lua chip omenesc pentru a interacţiona zi de zi cu lumea creată, aşa cum noi interacţionăm unii cu alţii în mod obişnuit, respinge ideea că Dumnezeu nu S-ar apleca să Îşi „murdărească” mâinile pentru a-l crea pe om.
1. Citeşte Geneza 2:16,17. Ce poruncă i-a dat Dumnezeu lui Adam? Ce se subînţelege din această poruncă?
Poate că ne punem întrebarea: Ce drept avea Dumnezeu să stabilească reguli pentru Adam şi Eva? Compară această situaţie cu situaţia în care se găseşte un copil într-o familie. Părinţii îi oferă o casă şi toate cele necesare vieţii. Mai mult, ei îl iubesc şi urmăresc binele lui. Experienţa lor mai vastă şi înţelepciunea lor îl pot scuti de multe necazuri, dacă el acceptă sfaturile lor. Unii copii găsesc că e greu să accepte sfaturile părinţilor, dar, în general, este recunoscut faptul că, atâta timp cât depinde de părinţi pentru satisfacerea trebuinţelor sale, copilul este obligat să accepte regulile lor. În mod similar, noi suntem permanent dependenţi de Tatăl ceresc pentru cele necesare existenţei şi, de aceea, este numai normal să acceptăm sfaturile Sale. El este un Dumnezeu al dragostei şi putem avea încredere că ne va oferi întotdeauna lucrurile de care avem nevoie ca să ne fie bine.
Citeşte Psalmii 95:6,7 şi 100. Cum exprimă psalmistul ideea dependenţei noastre de Dumnezeu? Ce obligaţii presupune acest statut de fiinţe dependente, mai ales în ceea ce priveşte relaţia noastră cu ceilalţi oameni?