Adventiștii de Ziua a Șaptea din Briceni, împreună cu toți invitații lor, au meditat despre semănat și seceriș
Adventiștii de Ziua a Șaptea din Briceni au înălțat mulțumiri la adresa lui Dumnezeu pentru un an bogat în roade, confirmând astfel cuvintele lui Dumnezeu: ” Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul” (Gen.8:22)
Briceni, Moldova, 15 octombrie 2016
În casa de rugăciune a orașului Briceni s-au adunat trei comunități: (Caracușenii Noi, Colicăuți și Briceni) pentru a da slavă Domnului și a-I mulțumi pentru grija Lui față de fiecare din noi, pentru belșugul de roade, pe care El le-a crescut pentru noi. Pe parcursul programului participanții și-au amintit pildele lui Isus, în care Mântuitorul a folosit natura pentru a trage o paralelă între lucrurile văzute și cele spirituale. Cu ajutorul creațiunii lui Dumnezeu se poate cunoaște înțelepciunea lui Dumnezeu și mila Sa nemărginită. Astfel, prin natură, omul îl cunoaște pe Dumnezeu. Pilda semănătorului, a spicului, a seminței de muștar și a smochinului neroditor au descoperit ascultătorilor grija lui Dumnezeu față de noi și dorința lui Dumnezeu de a ne mântui pe fiecare în ziua marelui seceriș. Noi trebuie să ne facem partea noastră, însă avem nevoie de susținerea lui Dumnezeu, puterea Lui, unită cu eforturile noastre.
Cântările celor maturi, programul copiilor, înscenările tinerilor – totul aducea aminte de bunătatea lui Dumnezeu față de noi. La încheierea programului pastorul bisericii i-a chemat pe ascultători să semene semințele cuvântului lui Dumnezeu, a faptelor bune, a dragostei și compasiunii, deoarece ”ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Gal. 6:7).
”În timp ce ascultam programul, mi se părea că nu mai sunt aici, dar acolo” – arăta cu degetul în sus o vizitatoare.
După programa de sărbătoare comuniunea frățească a continuat la masa luată împreună. Toți vizitatorii au putut să se întărească nu numai spiritual, dar și fizic.
A doua zi, roadele de pe scenă au fost distribuite celor bătrâni și nevoiași. În timp ce erau duse coletele, s-a întâmplat așa că unul dintre destinatari nu era acasă. Din acest motiv s-a hotărât ca să ducă sacoșa altcuiva. Bunica Manea, când a deschis ușa și a văzut sacoșa cu produse, a spus cu lacrimi în ochi: ”Dacă ați fi știut – eu nu aveam ce mânca azi. Slavă Domnului. Probabil Dumnezeu v-a trimis”. Dumnezeu răspunde la rugăciune.
” Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod” (In.12:24)
Diana Burac, Departamentul Informație
Foto: Leonid Manici
