3. Ce asociere face Ieremia între păcat şi altar? Ieremia 17:1
După punerea mâinii şi după moartea animalului, preotul ungea coarnele altarului cu sângele jertfei. Această parte a ceremoniei avea de-a face cu ispăşirea, întrucât era prezent sângele (Leviticul 17:11). În situaţia în care păcătosul era un om obişnuit sau un conducător, sângele era aplicat pe altarul pentru arderile-de-tot (Leviticul 4:25,30); în cazul în care păcătuia marele-preot sau întreaga adunare, sângele era aplicat pe altarul tămâierii din sanctuar (Leviticul 4:7,18).
De ce erau unse cu sânge coarnele altarului? Coarnele se aflau în partea superioară a altarului şi, de aceea, puteau fi simbolul dimensiunii verticale a mântuirii. Se considera astfel că sângele era adus în prezenţa lui Dumnezeu.
Ieremia 17:1 ne ajută să înţelegem ce se întâmpla în această situaţie. Textul spune că păcatul iudeilor era gravat „pe tabla inimii lor şi pe coarnele altarelor lor”. Deşi aici se face referire la altarele din templele idolatre, principiul rămâne acelaşi: altarul reflecta starea morală a poporului. Sângele realiza transferul vinovăţiei păcatului. Sângele uns pe coarnele altarului transfera păcatul de la păcătos asupra sanctuarului, un adevăr esenţial care ne ajută să înţelegem planul de mântuire, aşa cum este el ilustrat prin intermediul serviciului din sanctuarul pământesc, simbolul lucrării Domnului Hristos în sanctuarul ceresc.
Sângele transfera păcatul şi întina sanctuarul. O astfel de întinare avea loc în cazul în care sângele jertfei de curăţire sărea din greşeală pe o haină. Haina trebuia curăţată, dar nu oriunde, ci numai „într-un loc sfânt” (Leviticul 6:27).
În final, arderea grăsimii pe altar arăta că tot ce ţinea de jertfa pentru curăţire Îi aparţinea lui Dumnezeu (Leviticul 3:16).
Jertfa de curăţire este simbolul morţii Domnului Isus. Datorită jertfei Sale, păcatul nostru a fost luat de la noi, a fost aşezat asupra Sa şi a fost transferat asupra sanctuarului ceresc. În esenţă, acesta este planul de mântuire.
În ce mod ne ajută serviciul din sanctuar să înţelegem că depindem cu totul de Dumnezeu pentru iertarea păcatelor? Ce încurajare îţi aduce acest adevăr? În acelaşi timp, ce responsabilităţi importante decurg de aici? (Vezi 1 Petru 1:22.)