Citeşte capitolul 32, „Cortul şi serviciile lui”, p. 343-358, din Patriarhi şi profeţi de Ellen G. White.
„Pentru construirea sanctuarului erau necesare pregătiri mari şi costisitoare: se cerea o mare cantitate din cel mai preţios şi mai scump metal; cu toate acestea, Dumnezeu a acceptat numai daruri de bunăvoie. «Să-l primiţi pentru Mine [darul] de la orice om care-l va da cu tragere de inimă», a fost porunca divină repetată de Moise adunării poporului. Consacrarea deplină lui Dumnezeu şi un spirit de sacrificiu au fost primele cerinţe în lucrarea de pregătire a unui locaş pentru Cel Preaînalt.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 343
Întrebări pentru discuţie
1. Meditează mai mult la dreptatea lui Dumnezeu. În lumea noastră este atât de puţină dreptate! Am putea spera că se va face vreodată dreptate, dacă nu am spera în dreptatea lui Dumnezeu? De ce nu?
2. Cineva scria: „Sanctuarul este singurul loc sfânt în mijlocul unei lumi păcătoase.” Ce înseamnă această afirmaţie pentru tine?
3. Cum înţelegi sfinţenia lui Dumnezeu? 1 Petru 1:14-16. Ce înseamnă pentru tine faptul că trebuie să fii sfânt? Cum putem deveni sfinţi?
4. Fiii lui Eli sunt dintre cei care au fost „aproape” de Dumnezeu, dar care au pierdut din vedere sfinţenia Sa (1 Samuel 2:12-17). Cum putem evita atitudinea de care s-au făcut vinovaţi ei? Cum ne ajută rugăciunea, studiul şi ascultarea să rămânem conştienţi de sfinţenia Sa?
5. „Cea mai importantă parte a slujbei zilnice era serviciul adus la îndeplinire pentru diferite persoane, în mod individual. Păcătosul care se pocăia îşi aducea darul la uşa tabernaculului şi, aşezându-şi mâna asupra victimei, îşi mărturisea păcatele, transferând astfel, în mod figurat, păcatele sale asupra victimei nevinovate. Animalul era apoi înjunghiat chiar de mâna păcătosului, iar sângele era dus de preot în Locul Sfânt şi stropit înaintea perdelei în spatele căreia se afla chivotul, conţinând Legea pe care păcătosul o călcase. Prin această ceremonie, prin sânge, păcatul era transferat în mod figurat asupra sanctuarului.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 354
Ce explicaţii ne oferă acest fragment cu privire la modul în care era descoperită „mântuirea prin credinţă” prin intermediul serviciilor de la sanctuar?