5. Ce informaţii în plus despre sanctuar ni se oferă în 1 Împăraţi 8:30-53?
Cu ocazia ceremoniei de dedicare a templului, împăratul Solomon a menţionat şapte tipuri de rugăciuni care puteau fi făcute în templu. Aceste şapte rugăciuni ilustrează funcţia amplă pe care o îndeplinea templul în viaţa israeliţilor. Astfel, templul era locul unde se putea căuta iertarea (vers. 30), unde se puteau face jurăminte (vers. 31, 32), unde se puteau face cereri de eliberare din mâna duşmanilor (vers. 33, 34), cereri pentru ploaie în caz de secetă (vers. 35, 36) sau cereri în caz de alte dezastre (vers. 37-40). Totodată, templul era locul unde se puteau ruga străinii (vers. 41-43), dar şi locul unde se putea cere biruinţa într-o luptă (vers. 44, 45).
Faptul că templul trebuia să fie „o casă de rugăciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7) reiese clar din previziunea lui Solomon în care israelitul, străinul şi întregul popor stau cu toţii în casa Domnului şi Îi adresează cereri.
Sanctuarul era centrul ideologic al întregii existenţe a lui Israel ca popor. Religia nu era doar o parte a vieţii credinciosului, nu era nici măcar o parte importantă a vieţii lui, ci era viaţa însăşi. Ce ne spune aceasta despre rolul pe care trebuie să îl aibă credinţa în viaţa noastră?
Oamenii mergeau la sanctuar când căutau un sfat, când doreau o decizie într-un litigiu sau când se căiau de păcatele lor. Sanctuarul a fost centrul existenţei lui Israel în perioada călătoriilor prin deşert. De asemenea, când Dumnezeu dorea să le vorbească israeliţilor, li Se adresa din sanctuar (Exodul 25:22) sau din „cortul întâlnirii”, după numele lui obişnuit (vezi, de exemplu, Leviticul 1:1).
Gândeşte-te la viaţa ta de rugăciune. Cât de profundă şi de bogată este? În ce măsură este ea un factor de întărire a credinţei şi de schimbare a vieţii? Poate că prima întrebare pe care ar trebui să ţi-o pui ar fi aceasta: Cât timp petrec în rugăciune?