„Fusese greu chiar şi pentru îngeri să pătrundă înţelesul adânc al tainei mântuirii – să înţeleagă faptul că Fiul lui Dumnezeu, Comandantul cerului, trebuia să moară pentru omul vinovat. Când lui Avraam i-a fost dată porunca de a-l aduce jertfă pe fiul său, aceasta a trezit interesul fiinţelor cereşti. Cu un viu interes, ele au urmărit fiecare pas în aducerea la îndeplinire a acestei porunci. Când, la întrebarea lui Isaac: «Unde este mielul pentru arderea-de-tot?», Avraam a răspuns: «Domnul Însuşi va purta de grijă de miel» şi când mâna tatălui a fost oprită în momentul în care era gata să-l înjunghie pe fiul său, iar berbecul de care Se îngrijise Dumnezeu a fost adus ca jertfă în locul lui Isaac, atunci s-a revărsat lumină asupra tainei mântuirii şi chiar îngerii au înţeles mult mai clar hotărârea minunată pe care Dumnezeu o luase pentru mântuirea omului.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 155
Întrebări pentru discuţie
1. „Picioarele noastre vor umbla pe căile Lui, buzele noastre vor rosti adevărul şi vor răspândi Evanghelia, limba noastră va aduce vindecare, mâinile noastre îi vor ridica pe cei căzuţi şi vor face multe treburi obişnuite, precum gătitul şi spălatul, dactilografiatul şi reparatul; braţele noastre îi vor îmbrăţişa pe cei singuri şi neiubiţi, urechile noastre vor asculta strigătul celor în necaz şi ochii noştri vor privi cu smerenie şi cu răbdare spre Dumnezeu.” – John Stott, Romans, p. 322
Cum explică citatul acesta ce înseamnă să aducem trupurile noastre ca pe o jertfă vie? Din ce motiv nu putem duce o astfel de viaţă decât prin răstignirea eului?
2. După cum am văzut în studiul din săptămâna aceasta, o mare problemă a fost aceea că oamenii au avut tendinţa de a vedea sistemul jertfelor ca pe un scop în sine, şi nu ca pe un mijloc de atingere a unui scop – şi anume o viaţă în întregime consacrată lui Dumnezeu, consacrare a cărei dovadă este faptul că le slujim semenilor din iubire. În ce privinţe sunt adventiştii de ziua a şaptea (care au primit atâta lumină) în pericolul de a merge pe aceeaşi cale, socotind poate că marile adevăruri pe care le deţin sunt un scop în sine şi nu un mijloc care duce spre un anumit scop?
3. Meditează mai mult la experienţa avută de Avraam şi de Isaac pe muntele Moria. Deşi este tulburătoare, s-ar putea afirma că tocmai aceasta a fost menirea ei: să tulbure, să genereze consternare şi suferinţă. De ce crezi că ar susţine cineva ideea că experienţa aceasta a fost menită, printre altele, să stârnească aceste emoţii în sufletul cititorului?