După ce Domnul Hristos S-a înălţat la cer şi Şi-a început lucrarea de Mare-Preot în sanctuarul de sus, templul de pe pământ nu a mai îndeplinit practic niciun rol în planul de mântuire (Matei 27:50,51). Însă Dumnezeu nu a renunţat la planul Său de a locui în mijlocul poporului Său de pe pământ, lucru care acum devenise posibil prin Duhul Sfânt. Apostolii apelează la simbolistica templului pentru a transmite acest adevăr.
4. Ce referiri la templu se fac în următoarele pasaje? Ce adevăr ne învaţă Biblia aici? 1 Corinteni 3:16,17; 6:19,20; 2 Corinteni 6:16; Efeseni 2:19-22.
În 1 Corinteni 3:16,17, Pavel se adresează bisericii ca întreg, aducând în discuţie teme asociate cu templul, precum calitatea lui Dumnezeu de proprietar al templului (vers. 16) şi sfinţenia templului (vers. 17). După aceea, în 1 Corinteni 6:19,20, el aplică aceste principii în dreptul fiecărui credincios. Fiind un templu, credinciosul este un locaş sfânt şi, ca atare, se află sub obligaţia de a duce o viaţă sfântă. Pavel apelează la simbolistica templului pentru a întări apelul la o viaţă curată şi sfântă şi, mai exact, la curăţie sexuală, pe care el o aşază în opoziţie cu imoralitatea (1 Corinteni 6:15-18). Referirea la biserică prin asociere cu sanctuarul este foarte potrivită în acest context. Credincioşii şi necredincioşii nu au nimic în comun (2 Corinteni 6:14 – 7:1), deoarece biserica este în legământ cu Dumnezeu şi Îi aparţine Lui în mod exclusiv (2 Corinteni 6:18).
Pe lângă faptul că este templul lui Dumnezeu, biserica este şi o preoţie sfântă (1 Petru 2:5,9). Evident, privilegiul acesta este însoţit de câteva obligaţii semnificative. Cât de important este ca, într-o atitudine de credinţă şi ascultare, să-I predăm viaţa noastră Domnului, Aceluia care ne-a oferit atât de mult şi care aşteaptă mult de la noi!
Noi suntem mântuiţi pe deplin prin neprihănirea Domnului Hristos. Aşteaptă El totuşi ceva din partea noastră, ca urmare a faptului că am fost socotiţi neprihăniţi prin har? Cum putem face cel mai bine ceea ce El aşteaptă de la noi?