2. Ce relaţie există între sanctuarul de pe pământ şi cel din cer? Exodul 25:9,40; Evrei 8:5; 9:23,24
Scripturile subliniază ideea că Moise nu a inventat cortul întâlnirii, ci l-a construit respectând instrucţiunile divine primite pe munte (Exodul 26:30; 27:8; Numeri 8:4). Sanctuarul pământesc trebuia să fie făcut după un anumit „chip” (Exodul 25:9,40). Cuvântul ebraic pentru „chip” (tabnit) exprimă ideea de model, sau schiţă; prin urmare, putem trage concluzia că Moise a văzut, probabil, un model în miniatură al sanctuarului din cer şi a construit sanctuarul de pe pământ respectând acest model, deci templul ceresc este originalul, modelul pentru sanctuarele israelite. Este evident că nu putem pune semnul egal între sanctuarul din cer şi cerul însuşi. Templul ceresc se află „în cer” (Apocalipsa 11:19; 14:17; 15:5); cerul cuprinde templul, dar templul din cer nu este cerul.
Cartea Evrei arată fără echivoc că sanctuarul din cer este real. Sanctuarul ceresc este numit „adevăratul cort” (Evrei 8:2) şi „cortul acela mai mare şi mai desăvârşit” (Evrei 9:11), în timp ce sanctuarul pământesc este doar „chipul şi umbra” celui ceresc (Evrei 8:5; n.tr. – în Noua Traducere în Limba Română: „Ei slujesc într-un sanctuar care este o copie şi o umbră a celui ceresc – aşa cum i-a fost arătat lui Moise atunci când urma să ridice cortul. Lui i-a spus: «Vezi să faci totul după modelul care ţi-a fost arătat pe munte!»”). Cuvântul „umbră” are aici sensul de urmă abia vizibilă a unui obiect; de aceea, sanctuarul pământesc este o simplă reproducere a celui ceresc. În ciuda limitărilor lui, sanctuarul pământesc reflectă totuşi realitatea celui ceresc în mai multe aspecte importante.
Relaţia dintre aceste două sanctuare poartă numele de tipologie. Tipologia este prefigurarea profetică, concepută de Dumnezeu, care presupune existenţa a două realităţi istorice aflate într-o relaţie de analogie, una purtând denumirea de „tip”, iar cealaltă de „antitip”.