5. Ce altă activitate mai desfăşoară Dumnezeu în templul din cer? De ce este important să ştim acest lucru? Psalmii 11:4-7; Habacuc 2:20.
Mulţi psalmi arată că Domnul nu este indiferent la nevoile celor neprihăniţi sau la nedreptăţile pe care ei le suferă adesea. El va interveni în favoarea celor care strigă după dreptate, îndreptăţindu-l pe cel nevinovat şi condamnându-l pe cel vinovat (Deuteronomul 25:1). Când Dumnezeu judecă, sala tronului devine o sală de judecată, iar tronul ceresc, un scaun de judecată. Cel care stă pe scaunul de domnie este Judecătorul (Psalmii 9:4-8), fapt cunoscut în Orientul Apropiat antic, unde împăraţii îndeplineau totodată şi rolul de judecători. La judecată sunt chemaţi atât cei răi, cât şi cei buni. Cei răi primesc o pedeapsă similară celei primite de Sodoma şi Gomora, dar cei buni „privesc faţa Lui” (Psalmii 11:6,7).
Asocierea dintre sala tronului şi sala de judecată apare şi în Daniel 7:9-14 (un pasaj important asupra căruia vom reveni ulterior). Şi de această dată, judecata constă din două hotărâri: decizia de dezvinovăţire a sfinţilor şi decizia de condamnare a duşmanilor lui Dumnezeu.
Profetul Habacuc Îl întreabă pe Dumnezeu de ce tace în faţa nedreptăţii (cap. 1), iar Domnul îl asigură că judecata Sa va veni negreşit (cap. 2:1-5). Idolii nu au „duh” care să-i însufleţească (vers. 19), dar Dumnezeul Creator stă pe scaunul Său de domnie din templu (din sanctuarul ceresc) şi este pregătit să judece. În final, profetul dă următorul îndemn: „Tot pământul să tacă înaintea Lui!” (vers. 20). Atitudinea corespunzătoare în faţa stăpânirii şi a judecăţii lui Dumnezeu este tăcerea plină de veneraţie.
Aşadar, sanctuarul din cer este locul în care Dumnezeu Îşi descoperă prezenţa într-un mod special, locul în care El primeşte închinarea din partea fiinţelor cereşti şi în care aduce la îndeplinire judecata Sa dreaptă pentru toţi oamenii. Dumnezeu este drept şi toate întrebările noastre legate de dreptate vor primi răspuns la timpul socotit potrivit de El, nu de noi.
Adeseori, trecem prin situaţii în care strigăm după dreptate şi nu ni se face dreptate. De ce este nevoie să avem încredere în dreptatea divină? Dacă nu ar fi făgăduinţa lui Dumnezeu că ne va face dreptate, ce speranţă ne-ar mai rămâne?