Pentru Alexandru Ipati, deţinut la penitenciarul nr. 9 Pruncul, ziua de 23 septembrie 2013 este „cea mai frumoasă şi cea mai aşteptată zi din viaţă”, după cum a mărturisit el însuşi. În această zi Alexandru a mărturisit public despre credinţa sa în Dumnezeu şi a fost botezat prin scufundare deplină de către pastorul-capelan Vasile Gârleanu.
La asemenea evenimente în penitenciar se aud huiduieli şi fluierături de dezaprobare din partea deţinuţilor buluciţi pe la ferestrele camerelor sau stând la o depărtare apreciabilă în curte. N-a fost o excepţie şi acum, însă huiduielile şi fluierăturile nu au oprit calea tânărului Alexandru spre apa botezului şi, prin ea, spre Cer.
În faţa a sute de martori Alexandru a fost examinat public în punctele principale ale credinţei biblice, inclusiv cele 10 porunci din Exod, 20:2-17 care conţin şi îndemnul divin de a respecta Ziua Sabatului. La multele întrebări adresate de către pastorul Dumitru Juravliov el răspundea clar şi răspicat: DA. Vădit emoţionat de prezenţa unui număr impunător de fraţi şi surori care au venit să se bucure împreună cu el, Alexandru a mărturisit că nu s-a aşteptat la o sărbătoare atât de frumoasă în cinstea lui. „Numai Dumnezeu putea să-mi facă o surpriză atât de minunată! Eram întristat că botezul a fost amânat şi mă gândeam că va fi ceva formal, dar ceea ce s-a întâmplat a întrecut toate aşteptările mele”. Aşa este, căci la eveniment s-au cântat imnuri de laudă lui Dumnezeu, s-au recitat poezii, s-a predicat din Cuvântul lui Dumnezeu. Atmosfera cerească a serviciului divin a potolit şi ostilitatea verbală a spectatorilor, iar când pastorul Pavel Gârleanu, pe care îl cunoaşte practic fiecare deţinut, i-a invitat să se fotografieze ca amintire despre ziua aceasta, urmând să primească gratuit fotografiile, o bună parte dintre ei au acceptat invitaţia.
Casa de rugăciune, formată dintr-o odaie destul de spaţioasă şi amenajată corespunzător, ca niciodată era arhiplină. Aici surorile din s. Hârjauca, r-nul Călăraşi, au întins o masă frăţească plină cu bucate alese gătite la cuptor, întregite de abundenţa fructelor şi legumelor.
Înainte de despărţire fratele Dorin Talpă, deţinut şi el, responsabil de Casa de rugăciune, a adresat cuvinte calde de mulţumire şi de recunoştinţă lui Dumnezeu şi bisericii, subliniind îndeosebi însemnătatea sprijinului şi a grijii frăţeşti faţă de cei aflaţi după gratii. Fratele Dorin a apreciat în mod deosebit literatura spirituală oferită, colecţiile revistelor „Semnele timpului” şi „Curierul adventist”, DVD-ul cu filmul „Necombatantul”.
Sărbătoarea a luat sfîrșit. Erau lacrimi provocate de tristeţea despărţirii, dar şi de bucuria pentru un suflet salvat. Cât de adevărate sunt mărturisirile multor deţinuţi că închisoarea, prin mila lui Dumnezeu, a devenit pentru ei o binecuvântare.
Maria Cioaric
