Şi în Vechiul, şi în Noul Testament, apa este folosită ca simbol pentru Duhul Sfânt. Profetul Isaia consemnează astfel o făgăduinţă a Domnului:
„Căci voi turna ape peste pământul însetat…, voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta” (Isaia 44:3). El utilizează aici paralelismul, un procedeu literar ebraic în care a doua frază dintr-un pasaj lămureşte înţelesul primei fraze. De asemenea, simbolismul apei apare la profetul Ioel.
Dumnezeu promite să ude câmpiile ţării şi apoi declară: „După aceea, voi
turna Duhul Meu peste orice făptură” (Ioel 2:28). Şi Domnul Isus foloseşte simbolismul apei cu referire la Duhul Sfânt (Ioan 7:37-39).
2. Ce simboluri ale Duhului Sfânt apar în Ioel 2:21-24. 28-32 şi Iacov 5:7,8? Cum putem afla care este semnificaţia lor?
În vremurile biblice, însămânţarea şi aratul începeau în octombrie, după căderea ploilor timpurii, care făceau ca sămânţa să germineze şi ajutau lăstarii să răsară. Ploaia târzie venea la sfârşitul primăverii, ajutând la coacerea grânelor. Secerişul avea loc primăvara, iar strângerea fructelor, vara şi toamna.
Dumnezeu foloseşte simbolismul ploii târzii şi timpurii cu două sensuri. Ploaia timpurie a Duhului Sfânt a căzut peste ucenici la Cincizecime, în scopul lansării misiunii creştine. Ploaia târzie va fi revărsată peste biserica de la sfârşitul timpului, în scopul încheierii lucrării Sale pe pământ. Pe de altă parte, termenul „ploaie timpurie” se referă la lucrarea zilnică a Duhului lui Dumnezeu de convingere, de instruire, de călăuzire şi de împuternicire a fiecărui credincios. Termenul „ploaia târzie” descrie înzestrarea specială oferită de Duhul Sfânt bisericii înainte de revenirea Domnului Hristos.
„Sub simbolul ploii timpurii şi târzii, care cade în ţările Orientului la vremea semănatului şi a seceratului, profeţii evrei au prevestit revărsarea darului spiritual asupra bisericii lui Dumnezeu într-o măsură extraordinară. Revărsarea Duhului Sfânt în zilele apostolilor a fost începutul ploii timpurii şi rezultatele ei au fost minunate. […] Dar, în preajma încheierii secerişului pământului, este făgăduită o revărsare deosebită a harului spiritual care va pregăti biserica pentru venirea Fiului omului. Această revărsare a Duhului este asemănată cu căderea ploii târzii şi, în vederea acestei înnoite puteri, creştinii trebuie să înalţe cererile lor la Domnul secerişului «în timpul ploii târzii».” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 54, 55