Noul Testament arată că biserica primară avea o structură organizatorică precisă, care o ajuta să-şi menţină puritatea doctrinală şi să-şi păstreze atenţia concentrată asupra misiunii.
Din Faptele 6, aflăm că un mic grup de ucenici s-a adunat pentru a găsi o soluţie la problema distribuirii de alimente pentru văduvele evreice vorbitoare de limbă greacă. Soluţia lor a fost alegerea de diaconi. Membrii bisericii au respectat autoritatea acestor conducători ai bisericii.
De asemenea, după convertirea sa, apostolul Pavel a fost trimis mai întâi la Anania, un reprezentant al bisericii (Faptele 9:10-17), iar după botez, Duhul Sfânt l-a îndemnat să meargă la conducătorii bisericii din Ierusalim pentru a fi confirmat ca lucrător (Faptele 9:26-30). În Faptele 20, se arată că Pavel s-a întâlnit cu prezbiterii bisericii din Efes pentru a-i pune în gardă cu privire la învăţătorii mincinoşi şi la ereziile lor (Faptele 20:17,27-32).
4. Cum a procedat biserica nou-testamentară pentru a rezolva disputa majoră asupra circumciziei? Faptele 15:1-31
Conciliul din Ierusalim a salvat de schismă biserica din primul secol. Împuternicirea cu autoritate administrativă a fost esenţială pentru păstrarea integrităţii doctrinei bisericii nou-testamentare. În situaţia descrisă aici, reprezentanţii bisericii locale au fost trimişi la Ierusalim pentru a lua parte la dezbaterile doctrinare cu consecinţe serioase asupra viitorului bisericii. După ce au ajuns la un consens, membrii acestui grup reprezentativ au consemnat în scris decizia lor şi au distribuit-o în toate bisericile care se confruntaseră cu această problemă în Antiohia, Siria şi Cilicia (Faptele 15:23).
Membrii au acceptat decizia Conciliului din Ierusalim şi s-au bucurat că Duhul Sfânt îi inspirase să găsească un răspuns la dilema lor (Faptele 15:30-35).
Dacă eşti membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, înseamnă că faci parte din structura bisericii. Care este rolul acestei structuri? Ce poţi face pentru ca aportul tău să fie constructiv?