5. Citeşte Zaharia 4. Ce făgăduinţă îi este dată poporului aici?
Zaharia vede un sfeşnic alimentat cu untdelemnul produs de doi măslini. Imaginea ne duce cu gândul la sfeşnicul de la sanctuarul din pustie (Exodul 25:31-40). Cele şapte candele ale sfeşnicului sunt dispuse de jur împrejurul unui vas mare cu untdelemn.
Vasul acesta este simbolul puterii manifestate de Dumnezeu prin Duhul Său, iar candele care dau multă lumină sunt un simbol al prezenţei divine neîntrerupte, care alungă întunericul. După cum uleiul se scurge din măslini direct în vasul sfeşnicului, fără ca omul să intervină, tot la fel puterea de la Dumnezeu vine în mod constant şi în măsură suficientă şi nu are nevoie de intervenţia omului.
Mesajul viziunii date de profet este acela că Templul din Ierusalim avea să fie reconstruit în curând. Nu eforturile omului, ci Duhul lui
Dumnezeu garantează încheierea lucrării de refacere, în pofida obstacolelor care, în ochii lucrătorilor, păreau a se înălţa ca un „munte mare” (vers. 7).
Poziţia lui Zorobabel nu avea să egaleze niciodată autoritatea şi
puterea regală a strămoşilor lui, David şi Solomon. Din punct de vedere omenesc, eforturile şi resursele de care dispuneau lucrătorii erau cu totul insuficiente. Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune că împăratul nu este salvat prin mărimea armatei lui, nici viteazul nu este izbăvit prin mărimea puterii lui (Psalmii 33:16). Domnul le spune conducătorilor că fiecare aspect al slujirii lor Îi poate da slavă numai când sunt conduşi de Duhul Său.
În acest pasaj profetic, ne este descoperit un principiu important care merită ţinut minte: Dumnezeu ne încredinţează anumite misiuni care pot să ni se pară grele, dar El Îşi va împlini planul prin lucrarea Duhului Său (vezi Filipeni 2:13; 4:13). Prin Duhul Său, El ne dă puterea de a face tot ce ne-a cerut. Succesul nu este dat de puterea sau de tăria omului, ci de lucrarea Domnului prin cei care se lasă folosiţi de El.
Citeşte cu atenţie Zaharia 4:6. De ce este important să nu uităm că suntem total dependenţi de Dumnezeu? Ce se întâmplă atunci când uităm că tot ce avem şi tot ce putem face se datorează Domnului şi puterii Sale care lucrează în şi prin noi?