2. Ce viziune şi ce făgăduinţă sunt prezentate în Zaharia 2:4,5,8,10?
Aici este consemnată o viziune despre Ierusalimul rezidit, care avea să fie atât de plin de oameni, încât porţile lui aveau să rămână deschise tot timpul. El avea să atragă popoare fără număr, făgăduinţă care la data aceea părea aproape incredibilă. În versetul 10, locuitorii Ierusalimului sunt îndemnaţi să strige de veselie şi este prezentat şi motivul: Domnul avea să vină şi să locuiască în mijlocul lor.
Întoarcerea Domnului în casa Sa reconstruită este un motiv de recunoştinţă pentru cei veniţi din exil. Ierusalimului, locaşul marelui Împărat, îi este dat aici un nume de alint: „fiica Sionului”. În lumina viitorului său glorios, Ierusalimul este îndemnat să se bucure, pentru că Domnul Însuşi va avea grijă de locuitorii lui. Oricine s-ar fi atins de ei, se atingea de lumina ochilor Săi (vers. 8).
Apoi, profetul declară că, în ziua Domnului, multe popoare se vor alătura poporului Său şi vor intra în legământ cu El. Planul Său iniţial a fost ca popoarele învecinate să observe binecuvântările şi prosperitatea lui Israel, urmare a faptului că I se închină Dumnezeului adevărat, şi să se alipească şi ele de Domnul. Acest plan avea să se împlinească atunci când rămăşiţa lui Israel şi popoarele credincioase aveau să alcătuiască un singur popor şi Domnul Însuşi să locuiască în mijlocul lui. Evenimentul acesta avea să fie o împlinire a făgăduinţei primite de Avram şi Sara că toate popoarele pământului aveau să fie binecuvântate prin urmaşii lor (Geneza 12:1-3).
3. Când şi cum s-a împlinit această profeţie? Romani 15:9-18; Efeseni 3:1-8.
Prin profeţia lui Zaharia, Dumnezeu nu anunţă distrugerea popoarelor, ci includerea lor în poporul ales. Evenimentul acesta viitor avea să aibă loc ca urmare a iniţiativei Sale. Spre el au privit cu nerăbdare mulţi profeţi biblici.
Isus Hristos i-a încredinţat bisericii misiunea de a duce în toată lumea vestea bună a mântuirii, care poate fi găsită în Isus de oricine Îl primeşte ca Mântuitor. Pavel numeşte acest plan al Domnului „taina ţinută ascunsă timp de veacuri” (Romani 16:25).
Ce impact ar trebui să aibă concepţia noastră că Evanghelia este pentru toţi oamenii asupra modului în care trăim? Cât din viaţa noastră, din timpul nostru şi din gândurile noastre ar trebui dedicate misiunii de a duce în lume adevărurile minunate pe care le-am primit?