1. Care este mesajul principal din Zaharia 1? Opreşte-te în mod special asupra versetului 3. Ce îndemn este dat aici?
Sfârşitul exilului babilonian şi întoarcerea în patrie le-au adus iudeilor multă bucurie, dar şi multă îngrijorare. Aveau ei să ajungă cu bine în ţara lor sau aveau să fie hărţuiţi din nou de duşmani? Le iertase Dumnezeu necredincioşia sau aveau să fie pedepsiţi în continuare din cauza ei? Ce avea Dumnezeu în plan cu ei şi cu celelalte popoare?
În viziunea lui Zaharia, Îngerul Domnului vine să mijlocească pentru Iuda şi pune în versetul 12 întrebarea: „Până când?” În Biblie, această întrebare este adresată de obicei de popor atunci când trece printr-un necaz şi cere ajutorul Domnului (Psalmii 74:10; Isaia 6:11; Daniel 8:13). În acest context, răspunsul conţine vorbe bune şi de mângâiere şi este oferit îngerului interpret care, la rândul său, îl transmite profetului.
Îngerul îi spune apoi lui Zaharia să vestească faptul că Domnul era „plin de o mare gelozie” pentru Ierusalim (Zaharia 1:14). Cuvântul „gelozie” poate avea conotaţii negative, dar în Biblie poate face referire şi la dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu Îşi iubea poporul şi Se aştepta la credincioşie din partea lui.
Pe de altă parte, îngerul îi spune că Domnul era „plin de o mare mânie” faţă de popoarele care s-au purtat cu atâta barbarie faţă de poporul Său. În esenţă, acuzaţia adusă popoarelor este aceea că au depăşit limitele disciplinei pe care El a vrut să o aplice poporului Său şi i-au tratat cu o cruzime exagerată pe prizonierii de război.
Dumnezeu a fost într-adevăr mânios pe iudei, dar le promite că îi va mângâia. Zaharia este trimis să le dea vestea că intenţia Sa era să Se întoarcă spre Ierusalim cu milă, să mângâie poporul (vezi Isaia 40:1) şi să-Şi verse mânia asupra duşmanilor Săi. Ierusalimul avea să fie rezidit şi avea să fie iarăşi cetatea Domnului.
Reciteşte Zaharia 1:3. Cum putem „să ne întoarcem” la Domnul?