1. Ce problemă este descrisă în Hagai 1:1-11? Care erau cauzele? Cum putem aplica acest principiu la situaţia noastră? Ne facem şi noi vinovaţi de neglijenţă?
„Timp de peste un an, templul a fost neglijat şi aproape uitat. Oamenii stăteau la casele lor şi se luptau să-şi asigure prosperitatea vremelnică, dar situaţia lor era de plâns. Cu toate că au lucrat cu toată puterea, n-au prosperat. Chiar şi elementele naturii păreau să comploteze împotriva lor. Deoarece lăsaseră templul în paragină, Domnul le-a trimis o secetă distrugătoare peste ogoare. Dumnezeu le dăruise din belşug roade pe câmp şi în grădini, grâu, must şi untdelemn, ca dovadă a bunăvoinţei Sale, dar, din cauză că ei folosiseră în mod egoist aceste daruri bogate, binecuvântările le-au fost retrase.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 573
Hagai le-a arătat iudeilor situaţia în care se găseau. Munca în zadar era unul dintre blestemele care veniseră ca urmare a încălcării legământului cu Dumnezeu (Leviticul 26:16,20). Atâta timp cât nu acordau atenţie acestei priorităţi, ei nu se puteau bucura de prosperitate.
Hagai avea un mare zel pentru Templul Domnului şi visul lui era ca poporul să termine cât mai repede reconstruirea. Însă visul lui venea în conflict direct cu starea de mulţumire a celor cărora le păsa mai mult de confortul personal decât de templu. Marea preocupare a lui Hagai era Templul Domnului, dar oamenii erau mai preocupaţi de casele lor.
Prin lucrarea lui Hagai, Domnul dorea să îi facă pe copiii Săi sensibili la preocupările Sale. Dumnezeu nu putea fi onorat aşa cum se cuvenea, atâta vreme cât casa Lui era în paragină. Templul din Ierusalim era simbolul prezenţei divine în mijlocul omenirii căzute. Era semnul vizibil care îi arăta lumii întregi că numai Domnul este Dumnezeul cerului şi al pământului. Cum mai puteau copiii lui Israel să dea mărturie despre El, atâta timp cât casa care Îl reprezenta pe El (vezi Ioan 2:19; Matei 26:61) şi întregul Plan de Mântuire era lăsată în paragină? Atitudinea lor faţă de templu era, de fapt, semnul unei probleme spirituale mai profunde: ei nu mai erau conştienţi de misiunea care le revenea în calitate de popor al Domnului.
Există aici o avertizare şi pentru noi?