Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Habacuc 1:1-17; 2:2-4;
Galateni 3:11; Evrei 11:1-13; Habacuc 3; Filipeni 4:11.
Sabat după-amiazăTextul de memorat: „Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei
Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.” (Habacuc 2:14)
Gândul central: Poate că nu înţelegem întotdeauna de ce au loc tragedii în viaţa noastră, dar putem avea încredere în Dumnezeu, orice s-ar întâmpla.
La sfârşitul unei predici despre prezenţa lui Dumnezeu alături de noi în mijlocul adversităţilor vieţii, o doamnă se duce la predicator şi îl întreabă cu lacrimi în ochi:
– Pastore, unde era Dumnezeu în ziua în care mi-a murit singurul băiat?
Citind pe chipul ei durerea adâncă, pastorul a păstrat câteva secunde de tăcere şi apoi i-a răspuns:
– În ziua aceea, Dumnezeu era tot acolo unde Se afla atunci când Fiul Său a murit ca să ne scape de moartea veşnică!
La fel ca noi, Habacuc a fost martor la acte de nedreptate şi de violenţă şi la multe rele. În plus, Dumnezeu părea a nu spune nimic despre toate acestea, ci i-a cerut doar să aibă încredere în făgăduinţele Sale.
Profetul nu a trăit să vadă împlinirea acestor făgăduinţe şi totuşi a învăţat să aibă încredere în ele. Cartea lui începe cu o plângere pe care o aduce înaintea lui Dumnezeu, dar se încheie cu unul dintre cele mai frumoase imnuri din Biblie.
Asemenea lui Habacuc, şi noi trebuie să aşteptăm cu credinţă până când pământul „va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă”.