În deschiderea capitolului 6 din Mica, Dumnezeu intră în dialog cu poporul Său şi enumeră toate lucrurile pe care le-a făcut pentru el. În replică, închinătorul intră în templu şi întreabă ce poate face pentru a fi pe placul lui Dumnezeu. Cu ce dar se poate înfăţişa înaintea Sa: cu viţei de un an, cu mii de berbeci, cu zeci de mii de râuri de untdelemn sau cu întâiul lui născut? Observăm aici că mărimea şi valoarea darului creşte treptat.
5. Ce adevăr crucial, de o importanţă deosebită pentru noi, adventiştii de ziua a şaptea, este prezentat în Mica 6:1-8? Ce concluzie tragem de aici cu privire la faptul că adevărul înseamnă mai mult decât o doctrină adevărată şi înţelegerea în detaliu a profeţiei? (Vezi şi Matei 23:23.)
Profetul declară că Dumnezeu a arătat deja ce aşteaptă din partea închinătorilor. Israeliţii ştiau din învăţăturile lui Moise ce făcuse Dumnezeu pentru ei (Deuteronomul 10:12,13). Răspunsul dat de Mica nu era o descoperire nouă, nu era o cerinţă nouă din partea Domnului. Se ştia deja foarte bine că jertfele şi slujbele preoţeşti nu erau cea dintâi preocupare a Sa. Dorinţa Lui supremă era ca ei să fie drepţi cu semenii lor şi să dea dovadă de devotament şi de dragoste faţă de El. Cel mai scump şi mai mare dar pe care I-l puteau aduce era ascultarea!
Mica 6:8 este declaraţia cea mai succintă despre voia lui Dumnezeu pentru poporul Său. Ea sintetizează toate învăţăturile profeţilor despre religia adevărată: o viaţă în care să se dea dovadă de dreptate, de milă şi de o umblare smerită cu Domnul. Dreptatea este împlinită la îndemnul Duhului lui Dumnezeu. Ea are de-a face cu egalitatea între oameni şi cu corectitudinea faţă de toţi, în special faţă de cei slabi şi neputincioşi care sunt exploataţi de alţii. Mila înseamnă îndurare manifestată din dragoste şi din devotament faţă de alţii. Umblarea smerită cu Dumnezeu se referă la punerea lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră şi la trăirea în ascultare de voinţa Sa.
De ce este mai uşor să păzim Sabatul cu stricteţe decât să facem dreptate, să iubim mila şi să umblăm smeriţi cu Dumnezeu?