În cartea lui Mica, trecerea de la pasajele sumbre la cele pline de speranţă se face adeseori brusc. Şi tot în ea găsim una dintre cele mai cunoscute profeţii mesianice.
4. Citeşte Mica 5:2. Despre cine este vorba aici? Ce ni se descoperă despre El? Vezi şi Ioan 1:1-3; 8:58; Coloseni 1:16,17.
Cel a cărui origine este din zilele veşniciei şi care avea să stăpânească peste Israel urma să vină dintr-un orăşel din Iudeea. Mica 5:2 este unul dintre cele mai preţioase versete biblice. El a fost scris pentru a-i încuraja pe aceia care L-au aşteptat cu nerăbdare pe Împăratul promis de profeţi. Domnia Lui avea să fie caracterizată de putere, dreptate şi pace (Mica 5:4-6).
David s-a născut în Betleem, orăşel cunoscut şi sub numele de Efrata (Geneza 35:19). Menţionarea acestui orăşel subliniază originea modestă a lui David, dar şi a Urmaşului său care avea să fie Adevăratul Păstor al poporului Său („va păstori poporul în puterea Domnului” – Mica 5:4, NTR). În Betleem, profetul Samuel l-a uns ca împărat peste Israel pe
David, fiul cel mai mic al lui Isai (1 Samuel 16:1-13; 17:12). Când magii au venit să-l caute pe „Împăratul de curând născut al iudeilor”, regele Irod i-a întrebat pe cunoscătorii Scripturilor unde trebuia să se nască acesta (Matei 2:4-6), iar ei au deschis la pasajul din Mica, unde era prezis că
Mesia avea să Se nască în micul oraş Betleem.
Deşi mintea noastră limitată şi decăzută nu poate cuprinde acest gând, Pruncul născut în Betleem era Dumnezeul veşnic, Creatorul cerurilor şi al pământului. „Din zilele veşniciei, Domnul Isus Hristos era una cu Tatăl” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 19. Oricât de dificil ar fi de crezut, adevărul acesta este un adevăr fundamental în creştinism: Dumnezeul Creator a luat asupra Sa natura umană şi, în această natură umană, S-a oferit ca jertfă pentru păcatele noastre. Dacă îţi vei lua timp să meditezi la concluziile pe care le putem trage de aici despre valoarea vieţii noastre şi despre valoarea noastră personală înaintea lui Dumnezeu, viaţa ta se va schimba radical. Oamenii se luptă să descopere sensul şi scopul existenţei lor, dar noi avem temelia crucii care ne ancorează în semnificaţia reală a vieţii şi ne oferă speranţa că există ceva mult mai frumos dincolo de tot ce ne poate oferi lumea aceasta.