1. Ce invitaţie este adresată în Mica 1:1-9?
Aici, profetul invită întreg pământul să fie martor la pedeapsa pe care Dumnezeu avea să o trimită împotriva poporului Său care păcătuise. El aminteşte în mod special Samaria şi Ierusalimul, întrucât conducătorii lor nu au fost pentru popor un model de ascultare deplină de voinţa Domnului. De aceea, aveau să fie primele cetăţi distruse.
Gândul distrugerii ţării sale a produs în sufletul lui Mica o tensiune profundă. Prin chemarea profetică, el se identifica total cu planurile lui Dumnezeu şi era nevoit să anunţe ce avea să se întâmple în viitorul apropiat. Pe de altă parte însă, el îşi iubea poporul şi gândul că va fi dus în robie îl făcea să plângă. De multe ori, profetul simţea cel mai viu impactul devastator al unei veşti rele.
2. Ce ne spun următoarele texte despre misiunea dificilă a profeţilor?
Numeri 11:10-15
1 Împăraţi 19:14
Ieremia 8:21 – 9:2
Ezechiel 24:15-18
2 Corinteni 11:23-27
Profeţii lui Dumnezeu erau afectaţi într-o măsură foarte mare de mesajele pe care le transmiteau. Lor nu le făcea plăcere să vorbească despre lucrurile teribile care aveau să se întâmple. Adeseori, făceau cântece de jale pentru a-şi exprima reacţia faţă de dezastrele iminente. Durerea lor era reală. Mesajul ajungea la ascultătorii lor atât prin cuvintele profetice, cât şi prin semne exterioare care adeseori exprimau o durere interioară profundă. Reacţia lui Mica faþă de judecata anunþată ne aminteşte de
Isaia, care a umblat trei ani la rând desculţ şi pe jumătate dezbrăcat, ca semn vizibil al ruşinii pe care avea să o aducă robia. De asemenea, putem citi despre marea suferinţă pe care a îndurat-o Ellen G. White în timpul slujirii ei. Vom înţelege astfel mai bine situaţiile prin care au trecut slujitorii Domnului.
Citeşte 1 Petru 4:14-16 şi apoi priveşte la tine şi la încercările prin care treci. În ce măsură se datorează suferinţa aceasta credincioşiei tale faţă de Dumnezeu? În ce măsură este ea o urmare a necredincioşiei tale?