Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său”! Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni. (Ioan 15:20)
Atât istoria creştină, cât şi propriul nostru drum de viaţă ridică foarte multe întrebări dificile – o mulţime de „de ce”-uri. Propriu-zis, această serie de întrebări este şi mai veche. Iov, autorii psalmilor, Ieremia şi Ioan Botezătorul au avut şi ei aceleaşi frământări.
„Misterioasa providenţă, care îngăduie ca cel drept să sufere persecuţia din mâna celor răi, a fost o cauză de mare nedumerire pentru mulţi care sunt slabi în credinţă. (…) Aceasta este o problemă care nu ne priveşte. Dumnezeu ne-a dat suficiente dovezi ale iubiri Sale şi nu trebuie să ne îndoim de bunătatea Sa pe motiv că nu putem să înţelegem lucrările providenţei Sale.” (TV,
p. 36, 37)
Diferenţa dintre cei biruitori şi cei învinşi nu este dată nici de prezenţa sau absenţa unor pierderi dureroase în viaţa lor, nici de capacitatea de a descifra raţiunea din spatele acestor evenimente tragice, ci de decizia de a se încrede necondiţionat în Dumnezeu.
Predicatorul millerit Charles Fitch nu a trăit Marea Dezamăgire din 22 octombrie 1844, deoarece a murit pe 14 octombrie, cu opt zile înainte. Viaţa lui a fost marcată de multe tragedii. Patru dintre cei şase copii muriseră de mici, ceea ce dăduse o dimensiune foarte personală aşteptării revenirii lui Isus şi învierii celor morţi. Cu puţin înainte de ziua cea mare, Fitch a botezat într-o singură zi trei grupe de convertiţi. Era frig şi apa lacului era deja rece. La moartea lui, publicaţia millerită Midnight Cry (Strigătul de la miezul nopţii) a scris că „văduva şi copiii lui orfani aşteaptă acum cu încredere venirea Domnului, pentru ca să-i adune pe membrii împrăştiaţi ai familiei” în numai câteva zile.
Dar timpul a sosit şi a trecut. Copiii dezamăgiţi suspinau: „De ce nu a venit tati astăzi?” Ce am fi putut să le spunem? Iată un posibil răspuns: „Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi nu au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi” (Evrei 11:39,40).
Adrian Bocăneanu, pastor, director Relaţii externe, Speranţa TV