Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge în sunetul flautului ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stânca lui Israel. (Isaia 30:29)
Într-o zi, purtându-mi geanta cu cărţi, am ajuns în faţa unei ceasornicării. În vitrină se vedeau ceasuri de toate felurile. Înăuntru, un domn amabil, ceasornicarul, m-a primit cu bunăvoinţă şi a acceptat să-i prezint cărţile pe care le aveam la mine. I-am spus că am cărţi foarte bune pe teme de sănătate şi, de asemenea, i-am arătat şi recomandat o carte de istorie care prezintă nu doar trecutul, ci şi prezentul şi viitorul. Era vorba, desigur, despre Tragedia veacurilor.
Domnul ceasornicar s-a uitat cu atenţie peste cărţi, dar privirea a zăbovit asupra cărţii Tragedia veacurilor. A răsfoit-o, citind ici şi colo câte ceva, fiind foarte captivat. La un moment dat, şi-a ridicat privirea şi mi-a mărturisit că îşi dorea şi el foarte mult să facă parte din poporul salvat al lui Dumnezeu. Mi-am dat seama din cuvintele lui că se oprise asupra capitolului 40 din carte, intitulat „Eliberarea poporului lui Dumnezeu”. A cumpărat cartea şi, înainte să plec de acolo, mi-a spus că îşi doreşte ca şi soţia lui să citească această carte şi să afle lucrurile scrise în ea, dat fiind că soţia dumnealui era foarte preocupată de fenomenele paranormale şi de experienţele bazate pe bioenergie.
Am plecat de la ceasornicărie cu inima plină de bucurie pentru că bunul Dumnezeu mă folosise ca pe o unealtă în mâna Lui, trimiţându-mă la acel suflet sincer care îşi dorea să facă parte din poporul lui Dumnezeu şi să fie salvat. Dumnezeu ne inspiră pe fiecare dintre noi şi ne trimite la uşi în spatele cărora sunt oameni care doresc să-L cunoască şi să-şi predea viaţa în mâinile Lui. El, care cunoaşte chiar şi numărul firelor de păr de pe capul oricărui om, este interesat să salveze cât mai multe suflete. Am convingerea că Tragedia veacurilor este o carte care poate să-i conducă pe oameni spre lumină, spre adevăr, spre Cartea cărţilor în care este prezentată vestea bună a mântuirii. A Domnului să fie slava şi lauda noastră!
Geta Petre, colportor