Căci noi n‑avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. (Efeseni 6:12)Modul în care a descoperit îndreptăţirea prin credinţă şi valurile de opoziţie care s‑au stârnit l‑au convins pe Martin Luther că resursele umane nu sunt suficiente mai ales în două domenii importante: în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu şi în lupta cu puterile dezlănţuite ale întunericului.
„În lupta cu puterile răului este nevoie de ceva mai mult decât de putere intelectuală şi de înţelepciune omenească.” (TV, p. 108)
Luther îi scria unui prieten: „Nu putem să ajungem la înţelegerea Scripturilor nici prin studiu, nici prin inteligenţă”, ci doar apelând prin rugăciune la Autorul Cuvântului. Încercările de a armoniza Biblia cu diferite teorii filosofice s‑au făcut mereu în defavoarea autorităţii Bibliei şi a imaginii lui Dumnezeu. Sub influenţa filosofiei greceşti, în crezul creştin s‑au introdus doctrine false, cum ar fi: nemurirea sufletului, purgatoriul, iadul etc. Iar străduinţele mai noi de a explica Biblia, mai ales minunile, doar cu ajutorul raţiunii se fac tot după metoda: „patul lui Procust” – tot ce nu intră în limitele gândirii umane este fie alungit, fie retezat. Urmările sunt mutilarea adevărului biblic, scăderea autorităţii Scripturilor până la discreditare şi minimalizarea puterii lui Dumnezeu până la scoaterea Lui din actul creator şi chiar din istorie. Ca atare, pentru omul modern, Dumnezeu a devenit fie foarte mic şi îndepărtat, fie cu totul inexistent. Satana a devenit o ficţiune, ceea ce lui îi convine foarte mult.
Dar abordarea studiului Bibliei prin rugăciune şi aplicare practică conduce la o cunoaştere experimentală a lui Dumnezeu, la trăirea pe viu a intervenţiei şi a minunilor Sale şi, implicit, la cunoaşterea unui Dumnezeu mare, atotputernic, şi a Cuvântului Său, care este adevărul.
În 1520, Luther a afirmat că numai Duhul Sfânt te poate face teolog (doctor în Scriptură). Reformatorul citea Biblia de două ori pe an. El a înţeles lipsa de putere a omului înaintea lui Dumnezeu şi spunea că, atunci când studiezi Cuvântul Său, să vii ca un cerşetor înaintea Lui.
Emilian Niculescu, pastor pensionar,Conferinţa Transilvania de Sud