Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată; judecaţi voi singuri ce spun. (1 Corinteni 10:15)
În viaţă, chiar dacă sfatul dat de cineva ne poate fi de ajutor, a încredinţa luarea hotărârilor importante unei alte persoane ne poate aduce nefericire. Unii au ajuns nefericiţi pentru că părinţii au ales pentru ei meseria pe care s-o urmeze sau persoana cu care să se căsătorească. Însă, când încredinţăm altora alegerea religiei noastre şi deciziile cu privire la Dumnezeu, sunt în joc cele mai însemnate consecinţe. O alegere greşită în acest punct poate aduce pierderi veşnice.
Bisericile tradiţionale au încurajat încredinţarea deciziilor cu privire la Dumnezeu unor alte persoane. Botezul pruncilor este o primă etapă în acest demers. La angajamentul care precede botezul, nu răspunde pruncul, ci naşul. În Evul Mediu, Biserica Catolică i-a încurajat pe oameni să apeleze la preoţi şi la o pleiadă de sfinţi pentru mijlocire în cele spirituale, încredinţându-le acestora destinele lor veşnice.
Tocmai în acest punct, reformatorii au arătat desluşit că „cel neprihănit va trăi prin credinţa lui” (Habacuc 2:4). Schimbul de replici dintre Luther şi Melanchthon, pe de o parte, şi prinţii reformaţi, pe de altă parte, cu ocazia semnării Mărturisirii de credinţă de la Ausgburg, din anul 1530, este relevant: „Când prinţii creştini s-au apropiat să semneze Mărturisirea de credinţă, Melanchthon a intervenit spunând: «Misiunea de a propune aceste lucruri le revine teologilor şi pastorilor. Pentru alte chestiuni, să le lăsăm celor cu putere autoritatea de a se pronunţa.» «Ferească Dumnezeu», a răspuns Johan de Saxonia, «să mă excludeţi. Sunt hotărât să fac ce este drept fără să mă îngrijorez de coroana mea. Vreau să-L mărturisesc pe Domnul.» Spunând aceasta, şi-a pus semnătura.” (TV, p. 168)
Iar mai apoi, când prinţii s-au arătat gata să-i apere cu sabia pe reformatori, a fost rândul lui Luther să-i amintească electorului de Saxonia: „Alteţa Voastră nu poate să apere credinţa noastră, fiecare trebuie să creadă şi să-şi asume propriul risc şi pericol.” (TV, p. 171)
Doamne, ajută-ne să avem o credinţă întemeiată pe alegerile proprii!
Thomas Malcolm Muggeridge (1903-1990) a fost un jurnalist şi satirist englez. Deşi agnostic în cea mai mare parte a vieţii, după ce s-a convertit la creştinism, a publicat o serie de articole, eseuri, predici şi cărţi pe teme de credinţă.
Florian Cîrnu, pastor, Conferinţa Oltenia