Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Osea 1:1-3; Ezechiel 4:1-6;
Osea 2:12-18; 4:1-3; Iacov 5:1-7; Apocalipsa 14:6-12.
Sabat după-amiazăTextul de memorat: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare buntate ºi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioºie ºi vei cunoaºte pe Domnul.” (Osea 2:19,20)
Gândul central: Chiar când poporul lui Dumnezeu comite adulter spiritual şi este pedepsit, Domnul nu încetează să-L iubească.
Osea a slujit ca profet la sfârşitul unei perioade foarte prospere din istoria poporului Israel, chiar înainte de cucerirea lui de către asirieni în anul 722 î.Hr. La data aceea, poporul ales nu I se mai închina doar lui Dumnezeu, ci şi lui Baal, un dumnezeu canaanit.
Aşezată în fruntea cărţilor „profeţilor mici”, cartea lui Osea se ocupă de întrebările centrale ridicate de apelul profetic transmis în această perioadă de apostazie: Îl mai iubeşte Domnul pe Israel în condiţiile în care acesta comite adulter spiritual? Mai are El un plan cu poporul Său în ciuda păcatelor lui şi a pedepsei anunţate?
În această carte, istoria vieţii lui Osea este strâns împletită cu profeţia. Profetul a iertat-o pe soţia lui infidelă şi era dispus să o primească înapoi; tot aşa procedează şi Dumnezeu cu poporul Său.
Ce putem învăţa din experienţa lui Osea şi din modul în care a procedat Domnul cu poporul Său îndărătnic?