5. Compară Geneza 1:28 cu Ioan 12:31. Ce statut aveau Adam şi Eva în lumea de curând creată? Cine le-a luat cu forţa această autoritate şi a devenit stăpânitorul lumii acesteia?
La început, statutul de stăpânitor al lumii i-a fost încredinţat lui Adam. Dar, după ce a păcătuit, acest statut a fost ştirbit. Satana a început să îşi exercite puterea asupra planetei, generând degradarea şi violenţa pe care le observăm pretutindeni în jurul nostru.
Din fericire, după Golgota, Domnul Isus a redobândit autoritatea asupra pământului (vezi Matei 28:18, Apocalipsa 12:10, Ioan 12:31). Lui
Satana îi este îngăduit să acţioneze pe pământ şi să producă distrugeri, însă ne putem bucura ştiind că zilele lui sunt numărate: biruinţa Domnului Hristos pe cruce garantează acest lucru.
6. Ce adevăruri putem desprinde din 2 Timotei 2:11,12 şi Apocalipsa 5:10? Vezi şi 1 Corinteni 6:2,
Cei mântuiţi vor primi autoritatea de fi împăraţi şi preoţi. Statutul de împărat implică ideea de autoritate; statutul de preot transmite ideea de intermediere între Dumnezeu şi alte fiinţe; probabil că aici este vorba de fiinţele din alte lumi create, care nu au cunoscut niciodată păcatul şi nenorocirile pe care el le aduce.
„Toate comorile universului vor fi deschise spre studiu mântuiţilor lui Dumnezeu. Neîncătuşaţi de moarte, ei îşi iau zborul neobosit către lumile îndepărtate – lumi care au fost mişcate de durere la vederea necazului oamenilor şi au tresăltat în cântări de bucurie la vestea despre un suflet salvat. Cu o bucurie de nedescris, copiii pământului ajung părtaşi la bucuria şi înţelepciunea fiinţelor necăzute.” (Tragedia veacurilor, pag. 677)
Ce crezi că înseamnă să ajungem „părtaşi la bucuria şi înţelepciunea fiinţelor necăzute”? Ce am putea învăţa de la fiinţele necăzute? Ce ar putea ele să înveţe de la noi?