1. Citeşte Evrei 1:3 şi Coloseni 1:16,17. Ce rol îndeplineşte Domnul Isus în susţinerea existenţei universului?
Din aceste texte înţelegem că Domnul Isus susţine neîntrerupt existenţa universului prin puterea Sa. Universul nu există independent; existenţa lui depinde de exercitarea continuă a voinţei divine. Ideea aceasta neagă deismul, filosofia care susţine că Dumnezeu a creat lumea să se autoguverneze şi apoi a lăsat-o să evolueze fără să mai intervină în existenţa ei. Biblia exclude astfel de interpretări.
Pe de altă parte, Dumnezeu nu există în interiorul creaţiei, creând-o continuu, cum susţin falsele teorii ale panteismului (Dumnezeu este totuna cu universul) sau panenteismului (Dumnezeu locuieşte în univers ca şi cum acesta ar fi propriul Său corp). Dumnezeu nu depinde în niciun fel de univers. El este separat de univers. El a existat şi continuă să existe independent de acesta. Universul depinde de Dumnezeu şi nu invers.
2. Citeşte 1 Corinteni 8:6 şi Faptele 17:28. Cum descrie Pavel relaţia dintre noi, oamenii, şi Domnul Isus?
Noi suntem dependenţi de puterea lui Dumnezeu care ne susţine clipă de clipă şi zi de zi. Numai datorită dragostei Sale continuăm să trăim, putem fi activi şi putem lega relaţii. Lucrul acesta este adevărat în special în dreptul celor care şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu şi care sunt, după cum afirmă Pavel, „în Hristos” (2 Corinteni 5:17, Efeseni 2:10; observă referirile la creaţiune din aceste versete). Dar este adevărat chiar şi în dreptul celor care resping mântuirea, pentru că şi existenţa lor este susţinută de Dumnezeu. Daniel a evidenţiat acest adevăr foarte clar în cuvintele pe care i le-a adresat împăratului Nabucodonosor: „N-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia sunt suflarea ta şi toate căile tale” (Daniel 5:23).
În acest context al dependenţei omului de Dumnezeu, cum înţelegem realitatea liberului-arbitru şi a alegerii libere? De ce sunt aceste elemente atât de importante pentru tot ce credem noi?