Uită-Te ce pietre şi ce ziduri! (Marcu 13:1)
După întoarcerea din robia babiloniană, iudeii s-au străduit timp de veacuri să îi redea Ierusalimului, şi mai ales Templului, strălucirea de odinioară. Dacă din punct de vedere politic, odată cu pierderea independenţei naţionale, Ierusalimul a pierdut şi importanţa politică regională – centrul administrativ roman fiind la Cezareea –, din punct de vedere religios, Ierusalimul rămânea un loc de pelerinaj pentru miile de iudei şi iudaizanţi răspândiţi în toată lumea. Aşa că eforturile lor s-au îndreptat către înfrumuseţarea Templului. Timp de aproape patruzeci de ani, Irod cel Mare a canalizat energiile şi resursele naţionale pentru a face din Templul din Ierusalim un loc unic în lumea de atunci. Inclusiv Roma a contribuit la înfrumuseţarea Templului. Blocuri de piatră şi marmură albă, de dimensiuni uriaşe, au fost trimise din carierele de marmură ale Italiei. Templul, cu tot ce însemna el, era de o frumuseţe şi măreţie care îţi tăiau respiraţia.
În cuvintele ucenicilor se pot observa atât admiraţia, cât şi mândria specifică iudaică. Cred că ne putem imagina uimirea, teama şi disperarea ucenicilor la auzirea cuvintelor lui Isus că nu va rămâne acolo piatră pe piatră.
În descrierea pe care o face, Isus asociază distrugerea Ierusalimului cu evenimentele care vor preceda revenirea Sa. Judecăţile pregătite pentru Ierusalimul turbulent şi necredincios au fost asociate şi comparate cu scenele din istoria lumii chiar înainte de revenirea Fiului lui Dumnezeu.
„Hristos, în mila Sa, a ascuns viitorul de ucenici. Dacă ar fi înţeles pe deplin (…) ei ar fi fost copleşiţi de spaimă. Hristos le-a dat o schiţă a evenimentelor importante care urmau să aibă loc înainte de încheierea timpului. Cuvintele Sale nu au fost înţelese pe deplin atunci, însă înţelesul lor urma să fie descoperit pe măsură ce poporul Său avea nevoie de învăţătura dată în ele.” (TV, p. 18, 19)
Deschide astăzi Cuvântul, pentru că fericirea ta prezentă şi veşnică depinde de înţelegerea cuvintelor lui Isus pentru generaţia ta.
Când romanii au cucerit Ierusalimul, în anul 70, mii de evrei au fost trimişi ca sclavi în minele din Egipt, în timp ce alţii au ajuns în arenele romane pentru a fi măcelăriţi spre amuzamentul publicului.
Lucian Floricel, pastor,
secretarul Conferinţei Muntenia