5. Citeşte Geneza 3:4-6. Ce paşi ai căderii în păcat descoperim în căderea lui Adam şi a Evei? Ce lecţii deprinse de aici ne pot fi utile atunci când ne confruntăm cu ispitele?Satana a reuşit să o atragă pe Eva în discuţie şi să îi stârnească îndoiala cu privire la porunca lui Dumnezeu şi la motivul pentru care El a dat-o. Apoi îi spune că Dumnezeu nu le-a spus adevărul şi îi oferă o explicaţie a motivului care ar fi stat în spatele interdicţiei de a mânca din fructul acelui pom. În opinia lui, Dumnezeu le reţinea un lucru bun pentru a-i împiedica să-şi atingă potenţialul maxim. Prin aceste afirmaţii, Satana întăreşte insinuarea pe care a strecurat-o în prima sa întrebare, legată de oprirea de a nu mânca din toţi pomii din grădină.
Eva ajunge la concluzia că e benefic să mănânce din fructul acelui pom pornind de la trei dovezi. În primul rând, ea vede că pomul era bun de mâncat. Probabil că l-a văzut pe şarpe mâncând un fruct. Poate că el i-a spus că fructul era gustos. Este interesant că, deşi Dumnezeu le spusese să nu mănânce din el, Eva remarcă faptul că rodul pomului era „bun de mâncat”. Iată un exemplu tipic de conflict între ceea ce ne spun simţurile şi ceea ce ne spune Cuvântul clar al Domnului! O a doua dovadă este aceea că pomul era plăcut de privit. Nu încape îndoială că toate fructele din Eden erau frumoase, dar, dintr-un motiv necunoscut, Eva este în mod special atrasă de fructul pe care i-l oferă Satana.
Presupusa putere a acestui fruct de a deschide cuiva mintea este al treilea motiv pentru care Eva alege să mănânce din el. Şarpele a asigurat-o că, dacă va mânca din fruct, îşi va lărgi orizontul cunoaşterii şi va deveni ca Dumnezeu. De fapt, potrivit Scripturii, Eva „se asemăna” deja cu Dumnezeu, pentru că El i-a făcut pe oameni, parte bărbătească şi parte femeiască, după chipul Său (Geneza 1,27).
Scriptura ne spune că Eva a fost amăgită şi că Adam nu a fost amăgit (1 Timotei 2:14). Dacă nu a fost amăgit, de ce a mâncat Adam din fruct? El a ales de bunăvoie să nu asculte de Dumnezeu, preferând să o urmeze pe Eva. Cât de frecvent întâlnim acest tip de comportament şi astăzi! Cât de uşor ne lăsăm ispitiţi de ceea ce spun alţii sau de ceea ce fac alţii, chiar dacă vorbele sau faptele lor sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu! Adam a ascultat de Eva şi nu de Dumnezeu, iar ce a urmat a fost un adevărat coşmar, cunoscut astăzi sub numele de „istoria omenirii” (vezi Romani 5:12-21).