6. Ce ne spune Ioan despre puterea creatoare a lui Dumnezeu? Ioan 2:7-11; 6:8-13; 9:1-34.
Minunile acestea ne ajută să ne facem o idee despre puterea pe care o are Dumnezeu asupra lumii materiale pe care El Însuşi a creat-o.
În primul rând, ce proces e necesar să aibă loc pentru a transforma apa direct în must? Noi nu-l cunoaştem. Pentru realizarea acestei minuni a fost nevoie de o acţiune care să depăşească legile naturii, cel puţin aşa cum le cunoaştem noi.
În minunea înmulţirii peştilor şi pâinilor, Isus a pornit de la cinci pâini şi doi peşti mici şi a ajuns la suficienţi peşti şi pâini cât să hrănească o mulţime de oameni şi să fie umplute douăsprezece coşuri cu firimituri. Toate aceste alimente erau alcătuite din atomi şi molecule. La final, au fost mult mai mulţi atomi şi mult mai multe molecule decât existau în pâinile şi peştii de la care s-a pornit. Cum au apărut aceste molecule în plus, dacă nu prin intervenţia supranaturală a lui Dumnezeu?
Mai mult, ce modificări s-au produs în organismul bărbatului orb în momentul în care el a fost vindecat? Era orb din naştere; deci creierul lui nu fusese niciodată stimulat să formeze imagini din mesajele transmise de ochi prin nervul optic. Prin urmare, creierul lui a fost refăcut pentru a fi capabil să proceseze informaţiile primite, să formeze imagini şi să interpreteze sensul lor. De asemenea, a existat o problemă la nivelul ochiului în sine. Poate că anumite celule fotoreceptoare se formau incorect ca rezultat al unei mutaţii apărute în ADN-ul lui. Sau poate că la naştere s-a produs o mutaţie la nivelul genelor responsabile pentru dezvoltarea părţilor componente ale ochiului – retina, nervul optic, cristalinul etc. Sau poate că s-a produs un accident care a împiedicat funcţionarea corespunzătoare a ochiului.
Oricare ar fi fost problema de care suferea acest orb, cuvintele lui Isus au făcut să existe molecule şi celule potrivite în locul potrivit, creând receptori funcţionali, conexiuni neuronale şi celule nervoase funcţionale, astfel încât lumina care pătrundea în ochi să formeze o imagine, iar omul să poată recunoaşte imagini pe care nu le mai văzuse niciodată.
Este minunat să vedem întâmplându-se minuni, dar la ce pericole ne expunem dacă ne întemeiem credinţa pe ele? Atunci pe ce trebuie să ne întemeiem credinţa?