Ungheni – comoara ascunsă

joi, 30 septembrie 2010 12:00,   Stiri

Aşa ca să-şi strîngă  pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă” –  (1 Timotei 6:9).

Biserica  AZS din or. Ungheni, a stabilit obiective înalte  în  cîştigarea  sufletelor pierdute , pentru împărăţia lui Dumnezeu. Oamenii au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu, dar cum  să ajungă la ei  mesajul Evangheliei veşnice? Evangelizarea  prin intermediul ziarului  este un bun ajutor  în  lucrarea de salvare.

Ziarul “Comoara ascunsă”, oamenii  îl primesc  cu  plăcere  şi acesta  ne dă posibilitatea  să le vorbim despre Dumnezeu-Salvatorul. Citeste mai mult

Înaintea Sinedriului

Ei au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui. (Fapte 5,41)

Ucenicii au predicat în continuare în locul cel mai dificil din lume – Ierusalimul – unde dominau confuzia şi cele mai adânci prejudecăţi. Preoţii şi conducătorii au ascultat uluiţi mărturia plină de

curaj a ucenicilor, a căror lucrare era însoţită de semne şi minuni. Un mare număr de credincioşi se alăturau tinerei biserici.

Dar preoţii şi conducătorii, fiindcă nu au reuşit să-i aducă la tăcere pe ucenici, au hotărât să-i arunce în închisoare. Ucenicii au răspuns la toate acuzaţiile printr-o declaraţie simplă: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Fapte 5,29) La rândul lor, le-au ripostat acuzatorilor prin acuzaţia că membrii Sinedriului se făceau vinovaţi de răstignirea lui Mesia. Citeste mai mult

Joi – Nesăbuinţa lui Roboam

Moartea lui Solomon marchează un alt moment hotărâtor din istoria lui Israel. Abordarea administrativă încăpăţânată, legile recrutărilor pentru muncă obligatorie şi experienţele pluralismului religios au condus toate la marea tensiune de la începutul domniei lui Roboam, fiul lui Solomon.

7. Ce putem învăţa din istoria lui Roboam despre atitudinea faţă de pute­rea pe care o avem în diferitele situaţii ale vieţii? Ce putem să învăţăm din greşeala lui? 1 Regi 12,1-16

După despărţirea dintre Iuda şi Israel, poporul lui Dumnezeu, care fu­sese unit cândva, a început să meargă în direcţii diferite. Pentru că centrul de închinare, de jertfe şi de adorare era în Iuda, împăratul Ieroboam I al lui Israel a cerut să fie făcuţi doi viţei de aur (1 Regi 12,26-29) şi a instituit două locuri de închinare, cu altare – unul la Betel şi altul în Dan. În con­tinuare, timp de două sute de ani, israeliţii au avut o experienţă cu suişuri şi coborâşuri. Citeste mai mult