Marți – Sub Lege?

3.  Cum trebuie să înţelegem Romani 6,14? Spune cumva că Cele Zece Po- runci nu mai sunt obligatorii pentru noi? Dacă nu, de ce?

Romani  6,14 este una dintre  declaraţiile-cheie din Epistola  către Ro- mani. O auzim adesea, citată de obicei în contextul în care cineva ne spune că Sabatul zilei a şaptea a fost desfiinţat. Citeste mai mult

În sala de judecată a lui Pilat

Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numeşte Hristos?” Căci ştia că din pizmă Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui. (Matei 27,17.18)

Când conducătorii iudei L-au adus pe Isus înaintea lui pentru a-L condamna, Pilat, guvernatorul roman, era nemulţumit că a fost trezit din somn şi s-a hotărât să scape repede de acuzat şi să se poarte aspru cu el. Dar când L-a văzut pe Isus, s-a oprit. Nu mai întâl- nise niciodată un om care să ofere dovezi atât de evidente ale bunătăţii şi nobleţei. Latura bună a naturii lui a fost trezită. Citeste mai mult

Congresul Uniunii

Iuda

„Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. (Matei 27,4)

Dacă ar fi murit înainte de ultima lui călătorie la Ierusalim, Iuda ar fi rămas în amintire ca un om vrednic să ocupe un loc între cei doisprezece. Iuda a perceput puterea de atracţie a Mântuitorului şi a simţit dorinţa de a se schimba. El s-a ataşat de Învăţător, iar Isus nu l-a respins. Ceilalţi ucenici aveau o părere bună despre Iuda şi l-au numit administrator. Isus i-a încredinţat lui Iuda – la fel ca şi celorlalţi ucenici – puterea de a vindeca bolnavi şi de a scoate demoni. Citeste mai mult

Luni – Păcatul personificat

2.  Ce îndemn ne este dat în Romani 6,12?

Cuvântul a domni arată că păcatul este reprezentat aici ca un împărat. Cuvântul  grecesc  tradus  aici  prin  „domneşte” înseamnă,  literal,  „a  fi împărat”, sau „a avea rolul unui împărat”. Păcatul este întru totul mult prea doritor  să preia domnia asupra  trupurilor noastre  muritoare şi să dicteze un anume  comportament. Spunând:  „păcatul  să nu mai domnească”, Pa- vel arată  că omul care a fost îndreptăţit de Dumnezeu poate  alege să nu mai accepte păcatul ca împărat  în viaţa sa. Aici intervine acţiunea  voinţei. Citeste mai mult

Duminică – Harul s-a înmulţit

În Romani  5,20, Pavel face o declaraţie impresionantă: „Dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult”. Ideea  lui a fost că, indiferent cât de mult păcat există sau cât de îngrozitoare sunt consecinţele lui, harul lui Dumnezeu este suficient pentru  a-l trata. Ce speranţă ar tre- bui să aducă faptul acesta pentru  fiecare dintre  noi, îndeosebi  când sun- tem ispitiţi să simţim că păcatele noastre sunt prea mari pentru a fi iertate!

1.  Citeşte Romani 6,1. Care este ideea pe care o tratează Pavel aici şi cum răspunde el în versetele următoare la acest fel de gândire? Romani 6,2-11 Citeste mai mult

Înaintea lui Ana şi a curţii de judecată a lui Caiafa

Atunci, L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit, zicând: „Hristoase, proroceşte-ne – cine Te-a lovit?” (Matei 26,67.68)

După arestarea lui Isus în grădină, iudeii L-au dus mai întâi la Ana, fostul mare-preot. Conducătorii se temeau că actualul mare-preot, Caiafa, nu avea suficientă experienţă ca să rezolve problema aşa cum îşi doreau. Ei i-au exclus în mod deliberat pe Nicodim şi pe Iosif din Arimateea de la lucrările din timpul nopţii, ştiind că aceşti bărbaţi Îi luau partea lui Isus. Citeste mai mult

Sabat – Biruinţa asupra păcatului

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Romani 6; 1 Ioan 1,8 – 2,1.

Sabat după-amiază

Text de memorizat: „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Romani 6,14)

După  ce a explicat îndreptăţirea prin credinţă,  fără faptele  Legii, Pa- vel începe să răspundă la întrebarea evidentă:  Dacă faptele  nu pot să ne mântuiască,  de ce să ne mai preocupăm de ele? De ce să nu continuăm pur şi simplu să păcătuim? Citeste mai mult

Ghetsemani

Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta. (Luca 22,42)

Când a intrat în Grădina Ghetsemani împreună cu ucenicii Săi, Isus era neobişnuit de tăcut, cu inima plină de tristeţe. El ducea o povară mai copleşitoare decât puteau ei să înţeleagă. Într-adevăr, El trecea atunci printr-o experienţă de neconceput – purta vinovăţia şi resimţea separarea de Dumnezeul sfânt pe care o vor simţi toţi cei care aleg să fie pierduţi. El a strigat: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte.” (Marcu 14,34) Citeste mai mult

Biruinţa asupra păcatului